De 130 de ani de când există vaccinarea, nicio altă metodă terapeutică nu a fost atât de aprig discutată. Chiar dacă variola este eradicată pe întreaga planetă, chiar dacă nu mai întâlnim în Occident acei copii șchiopi, din cauza poliomielitei, chiar dacă speranța de a învinge SIDA sau cancerul stă tot în descoperirea unui vaccin nou, vaccinarea rămâne pătată de o suspiciune care încă planează. Prinși între argumente contradictorii, dar care nu oferă niciun răspuns concret, pacienții pot alimenta sentimentul de a se găsi în fața unei capcane cu o alternativă destul de rea: să se vaccineze sau nu? O alternativă cu atât mai incomodă pentru părinți: să își lase copilul în voia virusului sau să îi inoculeze un produs care este pus sub semnul întrebării?
Examinată din această perspectivă globalizantă, nicio soluție nu este satisfăcătoare. Găsirea unor căi de ieșire este totuși posibilă, examinând punctele de vedere ale medicilor și ale oamenilor de știință asupra principalelor controverse în ceea ce privește vaccinul.

Laboratoarele exagerează?
Da. Laboratoarele militează pentru vaccinări pentru că sunt întreprinderi cu scop lucrativ. Și câteodată întind coarda mult prea mult, încercând să provoace frica. „Este vorba despre campaniile publicitare agresive ale laboratoarelor care au îndemnat la o vaccinare masivă, nu pe domenii de interes, de exemplu contra hepatitei B”, notează sociologul Didier Torny. În plus, este sarcină autorităților de sănătate publică să informeze oamenii despre vaccinurile recomandate. Autorități pe care le dorim, evident, total independente de laboratoarele farmaceutice.

Vaccinarea este un demers natural?
Nu, vaccinarea nu este „naturală”. Lucru valabil pentru medicină în general, inclusiv acele medicamente așa-zise „ușoare”, întrucât caută să pareze pericolele bolii, ale accidentelor și ale îmbătrânirii, care sunt fenomene cât se poate de naturale.
„În această perspectivă, vaccinul este văzut precum o ofensă împotriva ordinii lucrurilor, pentru că permite accesul la imunitate fără a trece prin suferințele bolii. Organismele noastre sunt, în mod regulat, victimele atacurilor virale atenuate, care provoacă manifestări benigne sau complet de nedepistat. Astfel, de exemplu, mulți adulți sunt imunizați împotrivă varicelei fără să știe. Și este complet natural”, comentează profesorul Daniel Floret.

Vaccinul contra hepatitei B poate provocă scleroză în plăci?
Nu, chiar dacă în anul 1990 au fost semnalate cazuri de scleroză în plăci, că urmare a campaniilor de vaccinare a personalului medical mai întâi și apoi a adolescenților. Specialiștii spun că a fost doar o coincidență. Scleroza în plăci este o boală de adulți, iar persoanele în cauza și-ar fi declarat boala cu sau fără vaccin. Franța, fiind singura țara care și-a vaccinat adulții pe o scară largă, este astfel și singura țara unde controversa despre vaccin este atât de actuală.
Să amintim că hepatită B poate fi fulminantă în cazuri destul de rare, dar că riscul de a o vedea evoluând spre ciroză sau cancer de ficat este cel care o face problematică. Cu atât mai mult, cu cât ea se transmite destul de repede prin sânge și relații sexuale neprotejate.

Vaccinul slăbește imunitatea?
Nu. Prin definiție, vaccinarea țintește efectul invers: să întărească sistemul imunitar. Să îl determine să producă o apărare ce vizează un anumit agent infecțios. Vaccinurile, ca orice produs medicamentos, au efecte secundare. Nu trebuie să fie administrate decât acelor persoane al căror sistem imunitar nu este slăbit de o altă infecție sau o imunodeficiență.
În schimb, indivizii fragilizati de tulburări cronice, cardiace sau respiratorii, mai ales, au tot interesul să accepte anumite vaccinări (împotrivă gripei, de exemplu), întrucât organismul lor este prea slăbit pentru a înfrunta fără niciun risc boala.

Vaccinul poate fi mai periculos decât boala, prin efectele sale secundare?
Nu. De exemplu, vaccinul contra tuberculozei nu este mai periculos decât tuberculoză; la fel este și cazul vaccinului contra difteriei, poliomielitei sau variolei. Nimeni nu se îndoiește că există maladii grave, potențial mortale sau susceptibile să lase sechele îndelungate. Dacă hepatita B dă complicații pe termen lung (durează și 20 de ani pentru a ajunge la stadiul unui cancer de ficat) atunci rujeola, de exemplu, poate provoca complicații grave (encefalită sau infecție pulmonară acută) într-un caz dintr-o mie.

Vaccinul rujeolă-oreion-rubeolă provoacă autism?
Nu. Și nici nu ar trebui să existe controverse despre pretinsa responsabilitate a acestui vaccin în declanșarea autismului. Cel care a lansat acest zvon, Andrew Wakefield, practic a făcut o fraudă. Medicul britanic caută de fapt să vândă „teste” de depistare prin intermediul unei societăți pe care o crease pe numele soției sale. Studiul s[u era falsificat, iar cazurile erau ale unor copii cu dosare traficate.

Există mercur sau aluminiu în vaccinuri?
Nu, nu mai este mercur în vaccinuri, în unele cazuri – doar aluminiu. „Mercurul, mai precis o sare de mercur numită tiomersal, era folosită ca un conservant în flacoanele de vaccin multidoze ce serveau la vaccinarea mai multor pacienți”, explică Daniel Floret. „Dar, deși a fost demonstrat că nu este nepericulos, tiomersalul nu are nicio utilitate în vaccinurile cu doză unică. De aceea, vaccinurile folosite în mod curent în medicină nu mai conțin această substanță”. œ
Aluminiul este un adjuvant care întărește puterea imunizanta a vaccinului. Este în mod special incriminat în sindromul de oboseală cronică, întrucât biopsiile musculare au arătat prezența granulomilor – niște bile mici – conținând aluminiu pe brațul pe care era injectat vaccinul. „Relația dintre vaccin și prezența acestor granulomi nu este contestabilă”, confirmă profesorul Floret.

Sursa: psychologies.ro

Distribuie articolul: