Mă prăpădesc după articole (tragic de puţine) ce fac notă discordantă cu avalanşa de articole cu iz comercial. Una, două, vezi pe toate rafturile reale şi virtuale articole alarmante gen: S-a instalat rutina în cuplul dvs? Noi vă aducem soluţia drept

Cumpăraţi petale, cumpăraţi sandale, cumpăraţi dantele, cumpăraţi acadele, parfum, foaie de drum, pulbere de stele şi speranţa cu ele. A ieşit cu rimă. Prostiile rimează deseori.

îţi trebuieşte un curaj sinucigaş (e vorba de bani, totuşi) ca să nu pici în tentaţia curentului general aducător de profit. Aşa că în momentul în care am dat de articolul «De ce rutina ar ucide dorinţa sexuală?» în utimul număr Psychologies, versiunea franceză, tocmai am tresărit de neasteptare. Cine a cutezat? Bernadette Costa-Prades citând-o pe Catherine Blanc, sexolog şi psihanalist, autoarea cărţii Sexualitatea femeilor nu e cea descrisă în reviste.

«Ideea că rutina ucide dorinţa sexuală e una preconcepută. E uluitor să constaţi, că azi, când avem atâta informaţie la dispoziţie, noi mai rămânem victime ale unor prejudecăţi care ne complică viaţa sexuală.

E firesc ca la începutul unei relaţii partenerii să fie animaţi de o dorinţă dublă: pe de o parte de atracţia sexuală faţă de partener, pe de altă parte de un elan care îl determină să-l cucerească pe celălalt, să-l ataşeze, din teama de a nu-l pierde. Cu timpul, cuplul ţine să instaleze o rutină în relaţie pentru a trăi un sentiment de securitate. Istoria oricărei relaţii umane se bazează pe nişte repere stabile: un copil nu poate să crească, să evolueze, decât într-un cadru stabil (de rutină), permiţându-i să se îndepărteze de părinţi când vine timpul, să plece la şcoală liniştit, fiind sigur la întoarcere îşi va regăsi părinţii.

Cuplul se dezvoltă în aceeaşi dinamică. Ce plăcere e să-ţi regăseşti partenerul seara, sub aceeaşi plapumă, fiecare citind câte o carte, lucru care nu împiedică menţinerea dorinţelor sexuale. Rutina ucide dorinţa numai atunci când bărbatul şi femeia uită că sunt fiinţe sexuate.

Când se vorbeşte de rutină, primul sfat afişat pretutindeni e că partenerii trebuie să-şi facă surprize. Deseori acest sfat este interpretat greşit. Mai întâi ar trebui să te surprinzi pe tine însuţi, să-ţi readaptezi privirea asupra propria-ţi persoană şi al partenerului. Să nu încetezi niciodată să te descoperi şi să-ţi redescoperi partenerul. Prin asta se menţine, de fapt, erotismul într-un cuplu, nu prin căutarea unor poziţii sexuale extravagante (sau obiecte cochete), în nădejdea de a reaprinde artificial flacăra pasiunii.»

Pe lângă articolul menţionat mai zărisem unul, pur şi simplu «revoltător». Autorul (ca să vedeţi, bărbat) sugerează masculilor contemporani modelul de fidelitate, croit cu argumente pe logica lor, explicându-le pe îndelete ce impact benefic ar avea ea asupra sănătăţii, în general. Vă jur că mi-am zugrăvit o cruce lungă şi lată! Dar nu fără plăcere, trebuie să mărturisesc.

în oceanul informativ al mass media e greu sa găseşti o insuliţă pe care ai avea sentimentul că mai poţi sta cu picioarele pe pământ. Paradoxul e că pe cât de salvatoare pot fi aceste insuliţe, pe atât lumea pare să nu aibă nevoie de ele. Deocamdată.

Distribuie articolul: