Picăturile de transpiraţie de pe fruntea ta se izbesc de sânii mei și se sparg. Mi-am cufundat capul printre perne și îți țin chipul între palmele mele umede. Miros a rom. Din cauza paharului pe care l-am vărsat peste rochia mea. E cel mai neordinar parfum pe care l-au înghițit porii mei, pe care l-ai sărutat tu… pe pielea mea. Umbrele noastre se împletesc pe pereți, pe podea, pe pat, iar noi le privim și nu ne vine să credem că ele se pot frământa așa. Ca și cum ar fi două andrele care zăpăcesc niște fire de tort, ca și cum ar dansa o Rumba nebună, sălbatică, fierbinte.

Undeva se aude o chitară, înădușită de aburul ceții formate din gemetele noastre condensate… se pare că vecinul de sus iar exersează…

Sunt îmbrăcată doar în colierul pe care mi l-ai dăruit, într-o zi obișnuită, fără ocazie, când luam prânzul. Tu ești îmbrăcat doar cu mine.

Tâmplele îţi zvâcnesc. Vreau să-ți caut privirea, dar nu știu unde e privirea mea? S-a pierdut, probabil, printre cearșafurile căzute pe jos.

Vreau să ţip, dar dinţii tăi s-au înfipt în buzele mele, vreau să știu unde mă termin eu și unde începi tu, dar nu mai pot face diferența între mine și tine.

Umbrele noastre se frământă şi se împletesc, imitând aceiași pași de dans, iar mâinile zboară și ele, parcă ar fi aripi…

Ah, am lovit cana cu lapte de pe noptieră și a căzut pe podea. Zgomotul se sparge în ecouri înădușite. Laptele s-a întins, acum are forma unei amibe confuze. Pudelul curios a intrat în cameră și acum lipăiește din băltoaca albă. El, negru și cârlionțat, se aseamănă cu noaptea care mănâncă din zi, puțin câte puțin, savurând.

Chitara a amuțit, la fel și gemetele noastre, s-a stins și freamătul ce ne-a cuprins, pașii de Rumba au stat în loc, mâinile s-au cumințit. E liniște…

Dormi și tresari în somn. Dormi de-a curmezișul patului, obicei furat de la mine. Eu stau ghemotoc în fotoliu și te privesc, cățelul s-a cocoloșit în brațele mele și sforăie încet.

Și nu știu ce zi e azi, nici mâine nu știu ce zi va fi, dar ce mai contează? Sunt zilele în care sunt cu tine, ele nu sunt în calendar, pentru că cele din calendar trec, se uită, dar zilele cu tine – niciodată!

Distribuie articolul: