Profesează în jurnalism de aproape 20 de ani, acum este și prezentatoare TV - Rodica Ciorănică, a fost invitata din 20 aprilie, în „Lumea Sandei”. Această femeie de succes a dezvăluit secrete, și-a amintit momente frumoase, dar și mai puțin frumoase din viața sa, pe care le-a confesat nu doar Sandei, dar și tuturor oamenilor care o urmăresc.

A fost comparată cu actrița, dar și eroina filmului „Sex and the city” – Sarah Jessica Parker, asemuire care i-a trezit amintiri frumoase despre prietenia din trecut cu trei doamne din viața sa. Nu le-a dat numele, dar ne-a spus că după vizionarea acestui film, și-au promis că la vârsta de 40 de ani se vor întâlni într-un oraș ca New York-ul, și vor retrăi o experiență frumoasă a amiciției lor. Este vorba de editoarea, dar și prezentatoarea TV – Rodica Ciorănică.

capture-20150420-182521Mă temeam că mă vei compara cu o floare, dar eu nu mă regăsesc în lumea plantelor. Eram inspirată de prietenia acestor femei din „Sex and the city”. Eu și câteva prietene ne-am promis să ne revedem într-un oraș ca New York-ul, pe la vârsta de 40 de ani. S-ar putea să fie așa.”

Nu mă văd într-un alt oraș. Mă simt bine acolo unde sunt în lumea mea; în Chișinău, eu sunt în lumea mea, nu îmi imaginez cum aș fi utilă sau interesantă, nici măcar în București, deși niciodată nu trebuie să zici niciodată. Probabil, nu mi-aș dori să plec de-aici. Poate că am anumite complexe, meseria mea este legată de cunoașterea la perfecție a unei limbi, în cazul meu – scriu, prin urmare, eu nu sunt o vorbitoare foarte bună de engleză, și în momentul ăsta cade ideea, deci trebuie să fiu acolo, unde pot scrie în limba română.”

Despre profesia de jurnalism și dragostea pentru limba română: „Am fost o norocoasă pentru că am avut o profesoară fantastică de limbă și literatură română; era o femeie foarte frumoasă și foarte stilată, era și carismatică, pe lângă astea și diriginta mea. Îmi vorbea tot timul de jos în sus, mă trata ca pe o personalitate, deși eu încă nu eram, îmi spunea „dumneavăastră”. Ea în fiecare zi cerea de la mine un text, o poezie, fapt ce m-a mobilizat, m-a organizat și m-a făcut să fiu așa cum sunt. Apoi, sora dânsei era jurnalistă la ziarul raional, la un moment dat, acolo au început să apară textele mele, prin urmare am devenit „celebră” în satul meu, având în vedere că toată lumea era abonată la acel ziar și citeau toate „prostioarele” mele despre căței și bunicuțe, de fapt, ceea ce poate scrie un copil.”

capture-20150420-182403Eu niciodată nu am avut păreri foarte bune despre mine, că aș fi talentată sau foarte frumoasă, de fapt, la nici un capitol. De asta, mă gândeam că voi fi o femeie obișnuită, că voi merge la facultate și o să revin în calitate de profesoară în satul meu natal. Dar, Elena Vasilievna (numele profesoarei), mi-a spus că trebuie să visez la mai mult, adică să fiu jurnalist. În anii ’80, jurnalismul era cu totul altfel, nu erau cotidiene naționale, televiziuni; ziarul raional era maxim la ce puteam să ajung eu în închipuirea mea, dar uite că lucrurile și visele s-au schimbat frumos.”

Rodica Ciorănică vine de la Cantemir, dintr-un sătuc amplasat la 15-20 km de la Prut, „amplasare geografică” care a educat-o într-un fel sau altul „mai românește”. A privit teliviziuni românești, a ascultat emisiuni radiofonice din care a învățat multe. Cât despre copilăria sa, prezentatoarea a relatat: „ Am avut parte de o copilărie frumoasă. Din „copilărie mi-am pus în bagaj” – responsabilitatea – pentru că eram trei copii, trei fete, dintre care eu eram cea mai mare. Am avut multe și de toate, și jucării, și haine, eram obsedată de haine, deci încă din copilărie se trage această obsesie. Mergeam la Cahul, oraș în care îmi plăcea să mănânc înghețată, pentru că la noi în sat, ajungea foarte greu. A fost o perioadă în copilăria mea, când eu, o verișoară și sora mai mică ne-am înțeles că atunci când vom crește mari ne vom face vânzătoare, una de înghețată, alta de haine și una nu mai țin minte pentru ce anume, dar să ne dăm aceste produse reciproc, fără rând. Iată așa visuri simple aveam eu când eram mică.”

capture-20150420-182244O perioadă din istoria Moldovei, a făcut-o să se maturizeze și să aspire la mai mult: „Perestroica a stricat viața frumoasă a multor familii în acele timpuri. Iar faptul că tatăl meu și-a pierdut postul de muncă și a trecut la cărți și integrame, m-a făcut să vreau să reușesc în viața mea. Cât despre Paula… ea are totul. Câteodată mă gândesc dacă asta e bine, pentru că știu că performanța NU se naște din „bine”. Performanța vine atunci când acasă e greu, când nu ai tot și muncești mult sau aștepți mult pentru realizarea unui vis.”

A muncit mult și împreună cu soțul său, Sergiu, au reușit să fie nu doar un cuplu frumos, dar și unul de succes. Au încercat să încheie parteneriate cu vecinii noștri de peste Prut, dar titlurile, fotografiile, textele erau foarte costisitoare, atunci s-a născut o idee: „Am înțeles că e mai simplu să faci ceva local, original și nou. Și am muncit un an și ceva împreună cu soțul meu la toate: design, concept și am trecut la fapte. E adevărat că am nimerit și noi sub acest cuțit al crizelor, dar ne-am menținut. E o minune!”

capture-20150420-182702

„Într-o relație, toată lumea trebuie să învețe să cedeze, să spună „iartă-mă” sau „scuză-mă”, dar dacă o faci doar tu ai putea să te simți un om prost. Prin concesii îi alinți pe cei de lângă tine.”

Nu sunt mulțumită niciodată de mine. Eu îmi doresc să scriu, dar întotdeauna mă gândesc dacă o să pot să scriu ceva diferit de ceea ce s-a scris. Dar până una-alta nu am timp de visul meu – să scriu o carte. Poate că acum am pierdut inspirația și nu mai scriu cum am scris cândva. Acum scriu foarte puțin și foarte greu. Un om de creație are nevoie de libertate maximă. Astăzi, am o mulțime de obligații față de alți oameni, acestea nu mă lasă să fac ce vreau eu, dar cred că asta este o etapă care va dura câțiva ani. Totuși îmi place, în momentul în care n-aș avea nicio obligație față de oameni, nu știu dacă mi-ar plăcea să trăiesc.”

Distribuie articolul: