Rita Ursalovschi, prezentatoarea „Edițiilor Speciale” de la Jurnal TV, ne servește zilnic o porție mare de discuții înflăcărate. Iar la „desert”, avem pastila „E bine să știm”, unde ne învață cum să vorbim corect. Aflați mai jos de ce frumoasa prezentatoare nu poartă pantaloni, dar și cine este “tainicul” ajutor la realizarea rubricii „E bine să știm”?

Când ai înțeles că dorești să devii jurnalistă și de unde vine dragoste față de jurnalism?

Atunci când am absolvit școala. Mie mi-a fost foarte greu să-i conving pe părinții mei că asta vreau și că asta trebuie să fac, în special pe tata. El insista ca să-mi depun dosarul la drept și asta am și făcut, iar în ultima zi am retras actele și le-am depus la facultatea de jurnalism. Am făcut-o fără știrea lui tata, el a rămas șocat, mi-a zic că nu e o decizie corectă să aleg jurnalismul și că anii vor arăta, iar acum îmi spune că nu am greșit.

Cât de mult înseamnă televiziunea pentru tine?

Dacă aș spune totul, ar fi banal, dar e suficient spus că este totul. Asta în afară de familie, pentru că eu în afară de televiziune și familie nu am nimic. Tot timpul meu, ieșind din casă, îl consacru doar televiziunii. Cred că pentru un jurnalist, care face cu adevărat televiziune, lucrul acesta este normal. Este anormal să te duci două ore la televiziune și să spui că ești jurnalistă tv. Ca să te declari prezentator de emisiuni, moderator, nu poți decât să te „scufunzi„ în regimul ăsta dur al televiziunii.

Cum faci față regimului de lucru de la televiziune?

Trebuie să reziști. Alegând televiziunea, îți asumi riscul să nu fii acasă devreme. Totuși în prezent, eu am un program facil față de alți colegi de-ai mei. Ajung acasă maxim pe la ora 19:00, dar acasă tot muncesc pentru televiziune. Slavă Domnului că nu aud acuzații de la soțul meu, de genul „ce-ți trebuie?”, „îți ajunge, ai fost la tv, acum acasă ai alte treburi de făcut!” – nu, asta nu se întâmplă și chiar mă bucură acest lucru. Pauze de masă foarte rar îmi fac, pentru că după „Edițiile Speciale” trebuie să scriu sau să montez pastila “E bine să știm”.

Cum reușești să fii imparțială în cadrul dezbaterilor de la „Edițiile Speciale” cu invitații care au opinii diferite, pentru că și tu, cu siguranță, ai o poziție față de problemă dezbătută?

Eu am o poziție, am atitudini în emisiuni, dar ele nu trebuie să fie exagerate și asta e explicabil. Deontologia jurnalistului e foarte strictă, trebuie să respecți pluralismul de opinie – e un criteriu de la care nu trebuie să te abați. Trebuie să asculți pe fiecare și să dezbați problema, dar în substanță, adică ceea ce este important. Atunci când prin întrebările mele aflu păreri, comentarii, sugestii, declarații, tot felul de mesaje, eu în felul acesta asigur pluralismul de opinie în emisiuni. Uneori mi se întâmplă să mă implic, atât cât îmi permite statutul meu. Însă nu mă dau cu părerea în emisiuni, decât atunci când observ că invitații și-au depășit limitele, de exemplu sau și-au asumat niște declarații care sunt pe o undă radicală, dar o fac strict ca cetățean.

De unde vine ideea rubricii „E bine să știm”?

Ideea vine de la primul director al Jurnal TV, e omul care „a pus pe picioare” proiectul Jurnal TV, e vorba de George Orbean. El a fost cel care a venit cu ideea, a văzut că în Republica Moldova vorbim stâlcit și a propus să creăm această pastiluță, nu neapărat pentru agramați, dar pentru toți cei care zi de zi se confruntă cu problema: „oare cum e corect să vorbesc? oare cum e corect să pronunț, cum e corect să scriu?”

Cum reacționezi la criticile la adresa ta, dacă ele există?

Există. Eu nu mă supăr și, dimpotrivă, mă bucur. Datorită criticilor omul crește. E bine să avem oameni care ne spun care sunt deficiențele noastre, lucrurile pe care nu le facem tocmai bine. Eu nu mă supăr deloc, accept criticile, dar cel mai mult le prețuiesc pe cele ale oamenilor profesioniști, țin cont de ele. Criticile lor sunt constructive, întemeiate, argumentate.

Pe lângă prezentatoare TV, mai ești soție și mamă, cum reușești să îmbini cariera și familia?

Reușesc pentru că-mi place. Viața personală pentru mine a contat enorm, nu sunt carieristă de felul meu, deși foarte mulți mă califică ca o persoană carieristă. Eu am reușit pentru că am vrut, nu pentru că mi-a fost norocul. Eu sunt adepta sloganului că norocul ți-l clădești singur. Nu-i posibil „să-ți cadă ceva din cer”, cum ți-ai organizat viața, așa o trăiești. Pe soțul meu îl ador, îl apreciez foarte mult, el mă respectă, noi ținem unul la altul. La noi în familie nu e important să avem bani, proprietăți, pentru noi, confortul, armonia, înseamnă înțelegere și iubire – atât, de la asta totul pornește. Îmi iubesc foarte mult copilul. Facem plimbări, ne jucăm , învățăm împreună, desenăm, cântăm.

Am o fetiță foarte activă, o învăț să fie descătușată, să-și spună părerile, noi suntem în familie foarte comunicativi și îi permitem copilului să spună tot ce crede. În familie îmi regăsesc liniștea. Dacă mi se întâmplă că nu pot face anumite lucruri, știu că pot miza pe soțul meu, el este unica mea miză în viață, de asta chiar mă mândresc, este un om de nădejde. Cu fiica mea îmi place să stau cel mai mult. Îmi aduce atâta bucurie fata mea și toți îmi spun „mai fă copii, că ies bine”. O să mă gândesc și la asta (râde).

Care meserie e mai grea, cea de jurnalistă sau cea de mamă și soție?

Nici una nici alta nu e grea. Sunt două chestiuni foarte diferite, nici măcar nu le pot compara, ele merg paralel, în cazul meu. În familie există anumite greutăți, cel mai important este să știi să le depășești, să-ți aranjezi foarte bine timpul, să reușești să depășești stresul, situațiile mai complicate. Asemenea situații apar, fie din cauza că nu ajung bani pentru anumite lucruri, fie că trebuie de făcut anumite economii în casă, fie că nu ne ajunge timp. Se întâmplă atâtea lucruri, important e să depășești cu calm, fără mare stres. Prin comunicare poți obține rezultate. Dacă ți-ai planificat corect timpul și banii, problemele nu apar. La noi în familie este parteneriat. Eu cu soțul suntem și prieteni, și parteneri, și soți și amanți buni. Suntem foarte buni prieteni în primul rând, am noroc de soțul meu, așa mi l-am ales (râde).

Ce îți spune fiica când te vede la televizor?

Ea s-a obișnuit într-atât de mult, încât trăiește împreună cu mine televiziunea. Atunci când mă vede cu dicționarele și cu laptop-ul pe genunchi, ea știe că noi facem pastila „E bine să știm”. Ea mă ajută, îmi deschide dicționarele și mă întreabă: „ce-ți trebuie astăzi mama, unde citim?”. Cel mai mult îmi place atunci când scriu pastila, căci asta durează câteva ore, iar Mădălina adoarme lângă mine printre dicționare. E cel mai frumos moment seara târziu în familia noastră.
Ce ține de faptul că mă vede la tele
vizor – apropo, cineva a întrebat-o: „ce face mama la televizor” , iar ea zice: „discută cu niște neni diverse probleme juridice”. Fetița mea cunoaște numele multor politicieni, cunoaște multe expresii de genul: „probleme juridice”, cuvântul Constituție, fata știe că e vorba de legea cea mare a statului. Știa că nu a fost ales președintele și mă întreabă într-o seară: „când va fi ales președintele, mamă?” . Nu privim foarte multe desene animate sau povești, ea privește împreună cu noi emisiuni de dezbateri, știrile, rubrica „Mai pe scurt” (a lui Constantin Cheianu, de la Jurnal TV). E un copil minunat. Atunci când există liniște, pace, confort, nu există certuri în familie, e multă comunicare – este un mediu favorabil pentru un copil.

Care e secretul frumuseții tale?

Nu am secrete, important e să te îngrijești în fiecare zi. Prezentatoarele de emisiuni au un „of” al lor: în fiecare zi se machiază, se coafează, mult fixativ pe păr, tot felul de soluții, fond de ten, pudră, multe farduri pe ochi, crede-mă de asta te saturi și te obosește. Poate să-ți placă o zi, două, dar machiajul acesta îți strică tenul. Important este să știi să te îngrijești în fiecare zi: demachiere, creme. Am o cremă bună pentru noapte, o cremă de ochi, una de zi și demachiant. Îmi fac o dată – de două ori pe săptămână măști. Nu merg la saloane de frumusețe, nu am timp, dar nici bani nu mi-ajung pentru ele. Banii sunt destinați pentru familie, pentru copil cel mai mult.

Ești mereu elegantă și rafinată când e vorba de vestimentație, de unde sau de la cine ai îndrăgit acest stil?

Asta se cultivă din copilărie. Felul de a te îmbrăca, felul de a combina culorile, de a-ți adapta un stil vestimentar care ți se potrivește. Eu nu aleg mărci, eu aleg culori și haine care-mi sunt comode și în care arăt bine și feminină. Mie nu-mi plac pantalonii, nu port pantaloni, decât foarte rar. Asta se poate întâmpla iarna, când este foarte frig. În rest, fustele, rochițele, astea îmi sunt pe plac și asta am văzut la mama mea. Mama nu a purta pantaloni. Am învățat de la ea să fiu feminină. Ea mereu mi-a zis: „tu nu trebuie să arăți ca un bărbat”.

Ai fi în stare să arunci sume iraționale pentru o haină de firmă?

Cel mai important este să arăt bine, feminină și să mă simt bine în acea haină, să fie practică, în aceste condiții, eu o aleg. Nu mă arunc după haine foarte scumpe, nu mi le permit, dar nici la second hand nu mă duc.Eu aleg ceea ce este plăcut la atingere, frumos ca textură și culoare. În nici un caz țipător, ridicol și extravagant. Nu sunt gata însă, să plătesc o sumă exagerată pentru o haină, știu că în totdeauna sunt opțiuni.

Ai vrea ceva să schimbi în viața ta?

Până azi nimic nu aș schimba, aș lăsa așa cum este totul. Au fost momente mai dificile, nu a decurs totul ideal, în schimb când treci prin diferite etape, înveți foarte multe lucruri. Eu am „crescut” datorită oamenilor care mi-au pus piedici. Nu regret absolut nimic.

Poate cu excepția unei surioare sau unui frățior pentru fiica ta Mădălina?

Da, acesta e capitolul la care „aș adăuga”.

 

Distribuie articolul: