Rita Ursalovschi este un nume cunoscut în jurnalismul autohton. A participat, până acum, în cadrul mai multor proiecte jurnalistice și este recunoscută pentru istețime și maniera de abordare. Despre cum și-a ales meseria de jurnalistă, Rita a mărturisit în interviul pentru revista „Odoraș”. Ce spune Rista Ursalovschi, aflați mai jos.

În copilărie, închipuirile mele despre jurnalism se reduceau la texte rostite frumos la televizor şi la radio. Urcam pe cel mai înalt scaun din casă şi o făceam pe crainicul care prezintă programul de emisiuni. În adolescenţă, viziunea mea s-a extins la presa scrisă, iar colaborarea cu ziarul local „Cuvântul” din Rezina mi-a adus alte câteva indicii importante despre activitatea unui jurnalist. Abia atunci am început să înţeleg care este, de fapt, destinaţia pixului, a foii şi a reportofonului, apoi cât de important este însuşi procesul de culegere şi redare a informaţiilor. Eram elevă încă, în perioada când fugeam la redacţia ziarului local şi trăgeam cu ochiul în birourile ziariştilor. Atunci, primele mele impresii erau că jurnaliştii gândesc şi vorbesc repede, se grăbesc mereu, ştiu să aleagă cuvintele, observă bine lucrurile, şi numai atunci când scriu un text pot, pentru câteva secunde, să înlemnească total, ca o statuie: fără să clipească din ochi, fără să răsufle, fără să mişte corpul, capul să le stea ghiocel, doar privirea şi buzele fiind în căutare de idei şi formulări, degetele le rămâneau puţin în aer şi apoi porneau brusc să fugă pe tastatură, înşirând propoziţiile una după alta, pentru ca, la un moment nereuşit, să zboare la coş un ghem de foaie boţit, după care procesul era reluat. Eram captivată să urmăresc un jurnalist în lucru”, a mărturisit Rita, pentru sursa citată.

În ceea ce privește doleanța părinților, Rita a dezvăluit: „În sânul familiei au fost discutate diverse opţiuni privind viitoarea mea profesie. Îmi amintesc cum părinţii mei se frământau, mai ales că după clasa a noua îmi apăruse ideea să merg la un colegiu de muzică sau de pedagogie. De jurnalism atunci nici nu era vorba. La o decizie fermă nu s-a ajuns, iar discuţiile şi analizele noastre de familie s-au încheiat cu o singură concluzie: să fac toate cele 11 clase, cât se învăţa pe vremea aceea la şcoală, apoi determinăm facultatea. Când am absolvit şcoala, tăticului meu îi venise ideea să fac dreptul; probabil, îşi închipuia că aş fi bună de avocat, dar a fost influenţat şi de curentul care începuse în acel an cu admiterea masivă la Facultatea de Drept. Cum eram eminentă şi mai aveam o diplomă de gradul I de nivel republican, nu era deloc problematică admiterea mea la orice facultate cu profil umanist. Îndemnată de tata, în prima zi de admitere la universitate, am aplicat ascultătoare la Drept. Din acel moment am simţit că nu e ceea ce îmi place şi că, dintre toate variantele mele, aceasta nu se încadra în planul meu.”

Mă gândeam că, dacă nu am mers la Arte, atunci anume jurnalism aş face şi că de această activitate m-am pregătit încă din anii de şcoală, cu ieşiri frecvente în faţa publicului, cu discursuri, recitaluri şi alte activităţi. L-am lăsat pe tata să plece la sanatoriu. Zilele au trecut, iar la finalul perioadei de admitere mi-am mutat dosarul de la Drept la Jurnalism. A fost momentul meu atunci, a fost hotărârea mea, numai a mea, iar din ziua aceea mi-am asumat răspunderea să iau decizii pentru care să nu-mi fie ruşine. Părinţii mi-au respectat alegerea: mămica m-a susţinut necondiţionat, iar tăticul meu a acceptat şi el, puţin mai târziu. Marele meu regret este că l-am făcut să plângă atunci când a aflat că am retras actele de la Drept. Era dezamăgit şi stresat pentru că nu i-am urmat sfatul, dar ştiu că în sinea lui m-a iertat, mai ales când mi-a văzut rezultatele. Am început să lucrez activ din primul an de facultate, iar sesiunile îmi mergeau cu zece pe linie. Probabil, aş fi fost capabilă să învăţ şi alte profesii; cine ştie, poate nu ar fi fost greşită nici alegerea facultăţii de drept; de altfel, de două ori am apucat să fac studii juridice, îmi părea interesant, însă nu ţineam decât un semestru, deoarece eram absorbită de primele mele activităţi jurnalistice”, a mai spus Rita, pentru sursa citată.

Foto: Arhiva personală

Distribuie articolul: