Când auzim cuvântul „fotbal”, ne gândim la suporteri înflăcăraţi, la cele 90 de minute de emoţii şi adrenalină, goluri sau rateuri. Lumea „sportului-rege” însă, e dominată de mituri. Unul din ele ar fi faptul că femeile nu se pricep la fotbal, chiar dacă este şi probă olimpică de fotbal feminin. Sunt însă şi doamne, care au demonstrat contrariul, fiind impresare sau chiar preşedinţi de club de fotbal. O dovadă vie este Zinaida Jioară, preşedinta Clubului de Fotbal „Dacia Chişinău”. Gestionează soarta acestei echipe, arătând că o femeie se pricepe şi la funcţii dominate mai mult de lumea bărbaţilor.

Doamnă Zinaida, prin ce va fascinat „sportul rege”, mai ales că stereotipul precum că acesta este dedicat doar bărbaţilor, mai domină încă?

Îmi place sportul în general. Cred că este o oglindă a culturii şi societăţii. Ce ţine de mine personal, mă implicam în toate activităţile sportive, încă de la şcoală şi în afara ei. Însă în urma unei întâmplări nefericite, am suferit un accident la coloană vertebrală. Dar nu am cedat. După recuperare, mi-am dat seama că orice pas este un exerciţiu pentru sănătate. Dimineţile erau dedicate alergatului în parc, iar acest lucru m-a făcut să înţeleg că pot ţine boala departe. Mă refugiez în sport cum am câteva ore libere după serviciu. Merg la sală şi fac yoga.
Faptul că fotbalul ar fi mai departe de fete, mereu m-a tentat. Îmi place acest gen de sport, nu doar pentru faptul că e „Rege” , ci pentru că poate iniţia o cultură, începând de la mingea din teren, până la miile de fani. E o cultură fără de care nu ar exista atomosfera de victorie şi luptă. Stereotipurile precum că femeia nu se pricepe la fotbal, nu mă interesează! Ele nu îşi au loc în caracterul meu.

Cum e să fii conducător într-o echipă de bărbaţi?

E dificil, dar şi interesant. Bărbaţii sunt cei din teren, iar în spatele culiselor sunt şi doamne care îndeplinesc o muncă titanică ce ţine de administrare şi organizare, fără de care nu ar merge bine acest spectacol fotbalistic. Norocul meu este că am în jur un colectiv foarte bun şi profesionist, iar acei bărbaţi din teren, au un lider prin antrenorul principal, muncitor şi profesionist. Acest lucru spune totul despre reuşitele pe care le avem.


Sunteţi prima preşedintă a unui club din Moldova. Credeţi că aţi putea să le inspiraţi şi pe alte femei să deţină asemenea posturi?

După Charlotte Whitton,  „orice ar face femeile, trebuie să facă de două ori mai bine ca bărbaţii pentru a fi considerat un lucru bun. Din fericire, nu este prea greu.” Pentru mine, această funcţie e o mare responsabilitate şi o practic la modul cel mai serios. Sunt exigentă în munca, dar mai întâi – faţă de mine, pentru că mereu este loc de mai bine. Dacă o femeie simte că este gata pentru a ocupa o funcţie mai dificilă, indiferent fie ea în domeniul sport, politică, ştiinţe, măcar şi cosmos, păi atunci să o facă. Repet, stereotipurile sunt pentru cei ce nu vor să vadă mai departe de linia orizontului.

Situaţia fotbalului autohton este precară. Cum credeţi, ce ar trebui pentru a fi resuscitat?

Da, fotbalul moldovenesc necesită o reanimare, un nou suflu de oxigen. Totul este posibil, treptat, pe etape, dar sigur. Nu este necesar de inventat bicicleta, au făcut-o alţii până la noi. Liga Profesionistă de Fotbal este un pas înainte şi el oricum se va face, sper eu în viitor. Până când cluburile nu vor începe să aibă încasări din sponsorizări, vânzări de tricouri şi alte produse asociate clubului, drepturi TV şi publicitate, bilete şi multe alte direcţii neimplimentate încă în activitatea cluburilor autohtone, nu se va putea vorbi de o creştere şi restructurare managerială în fotbal.


Sunteţi o microbistă înrăită?

Sunt în primul rând mamă. Iar munca în domeniul dat nu poate să nu lase o amprentă în gândirea şi caracterul meu. Evident că traiesc fiecare secundă a meciului, fiecare accidentare, rezultate bune sau mai puţin bune. Cred că e important să fiu profesionistă, ceea ce trage după sine şi dragostea pentru acest sport, trăiesc mai mult decât un microbist viaţa echipei.

Lumea fotbalului nu va ştirbit din feminitate?

Femeia rămâne femeie indiferent de profesie, părerea mea. Faptul că cei din jur mă văd mai dură, mai rece, mai mult la costum, nu înseamnă ca mi-a şters din feminitate. Sunt eu mai băieţoasă de felul meu, dar totuşi în sufletul meu bate o inimă de femeie sinceră şi foarte emotivă.


Nu v-aţi gândit la un club de fotbal pentru fete?

Niciodată nu spune niciodată. În prezent însă nu mă gândesc la un aşa proiect.

Foto: arhiva personală 

Distribuie articolul: