Se spune că prietenia poate fi mai trainică între bărbați, iar femeile nu știu să prietenească pentru că sunt invidioase, bârfesc și țin supărarea mult timp. Nu sunt mare expertă în ceea ce privește oamenii, însă, dacă e să vorbim de relații interumane, știu sigur că nu doar femeile sunt invidioase, nu doar ele bârfesc și nu doar ele sunt supărăcioase. Nu apartenența de gen a unui om este determinantă într-o relație de prietenie, ci educația, bunul simț și capacitatea de a iubi, și de a înțelege a fiecăruia.

Eu sunt foarte norocoasă la capitolul prieteni și nu doar la acest capitol sunt o norocoasă, însă, dacă e să vorbesc doar despre prietenia mea cu alte femei, nu spun că n-am avut și mici dezamăgiri, dar în comparație cu adevăratele prietene pe care le am, păi acele dezamăgiri sunt infime.

În copilărie, la școală, la facultate, serviciu, mi-am făcut prietene, care înseamnă enorm pentru mine, pe care întotdeauna am știut că mă pot baza și care, prin felul lor de a fi, îmi demonstrează zilnic că prietenie între femei există! De la ele am învățat o groază de lucruri.

În copilărie am tras păpușile de păr, când am crescut am împărțit aceleași haine cu care să mergi la școală sau la discotecă. Evident, s-a întâmplat și să nu ne vorbim, dar am fost mai puternice decât orgoliul nostru. De la Rodica am învățat cum e să ierți și să reînnozi o prietenie, iar nodul nu o slăbește – o face mai puternică. Tatiana, când eram adolescente, îmi spunea că ar fi minunat să devin jurnalistă, acum, în fiecare zi îi mulțumesc pentru că m-a făcut să înțeleg că un vis din copilărie, la maturitate, poate fi o vocație.

Cu Mariana am fost în aceeași clasă și nu doar problemele la matematică le-am rezolvat împreună, ci și multe probleme din viață. Chiar dacă de mai bine de opt ani e la mii de kilometri de mine, ea m-a învățat că dragostea poate rezista distanței, dacă e adevărată.

De la Angela am învățat că uneori trebuie să mai asculți și de alții, trebuie să accepți să ți se dea un bobârnac când o dai prin gropi și că nu e chiar atât de grav să fii căscată. Nu uită să-și înfingă unghia în spatele meu când merg cocoșată, ea știe că oamenii adevărați au coloană vertebrală dreaptă nu doar metaforic, ci și la propriu.

Natalia la facultate era foarte îndrăzneață și era una dintre cele mai bune studente, de la ea am învățat cum e să fii cea mai bună din echipă.

Cu Olga, în studenție, am împărțit totul, mâncarea adusă de acasă, aceeași cameră, până și patul, de la ea am învățat că oamenii care se iubesc fac totul împreună.

De la Ala am învățat cum e să locuiești cu cineva trei ani în aceeași casă și nu doar să nu ai nici un motiv de ceartă, ci nici măcar să nu ai un motiv de supărare.

De la Aurica am învățat că nu e atât de îngrozitor să pleci departe, să fii printre străini, să o iei de la zero ca să reușești. Tot de la ea am învățat că bărbatul care îți pune piedici ca să zbori nu are ce căuta lângă tine și că acolo, departe, îl poți întâlni pe cel care să trăiască alături de tine și pentru tine.

Se spune că jurnaliștii sunt prefăcuți, nu știu să prietenească și că mereu sunt în competiție. Nu e așa. Datorită jurnalismului am cele mai minunate prietene, indiferent dacă lucrăm cot la cot în aceeași redacție sau în redacții concurente, știm să împărțim aceeași pâine, aceleași gânduri și aceleași informații.

De la Dorina am învățat să fiu senzuală și să spun „te iubesc” în fiecare zi. De la Stella am învățat să fiu puternică și tenace, de la Dina cum să spun ferm ce gândesc fără să-mi pese de alții. De la Cristina am învățat să fiu cochetă și cum să citesc oamenii, de la o altă Cristina am învățat cum să fiu grijulie cu cei dragi și că familia e cea mai importantă.

La fel, tot jurnalismul mi-a demonstrat că șefa îți poate deveni una dintre cele mai bune prietene. De la Liliana am învățat că ierarhia nu contează, ea oricând se poate schimba, cel mai important e să știi să dai ce ai mai bun când celălalt mizează pe tine.

Mama, cu siguranță, este cea mai bună prietenă a mea, îmi repeta mereu că eu sunt responsabilă de deciziile pe care le iau, fiindcă ele nu mă afectează doar pe mine, ci și pe oamenii din jurul meu. De la ea am învățat cum să fiu EU.

Distribuie articolul: