A avut o viaţă plină de responsabilităţi încă din copilărie. La 21 de ani s-a căsătorit, iar peste un an a divorţat. Acum își educă singură fiica.  Marina Afanas a adus în Republica Moldova un nou format de emisiune, Viaţa Merge mai Departe (VMD). Televiziunea este ca o a doua familie pentru ea, pentru că aici petrece câte 18 ore pe zi ca emsiunea ei să iasă bine. 

Eşti producătoarea, reporterul și prezentatoarea emisiunii tale. E posibil să faci o emisiune de una singură?
Depind foarte mult de  echipă  de la Jurnal TV, de cameramani, editori de imagine, departamentul promo, marketing. Le solicit des ajutorul. Se întâmplă, uneori, să fie un pic mai complicat, dar toată lumea ştie că eu lucrez de una singură la emisiune şi toată lumea încearcă să fie drăguţă cu mine.

 Marina Afanas, Italia

În care ipostază te simţi mai confortabil, cea de reporter, producătoare sau prezentatoare?

Am început să lucrez ca reporter, apoi prezentatoare-reporter, apoi producătoare-reporter şi acum le fac pe toate. Totuşi cel mai sigur mă simt în rol de reporter, pentru că aceasta este baza jurnalismului, inclusiv în televiziune. Eu cred că jurnalistul, care se simte bine în pielea de reporter, le poate reuşi pe toate. 

Marina Afanas, filmare pentru Deşteptarea 

 

Invitaţii tăi sunt deopotrivă oamenii obișnuiți şi vedetele. Cât de deschise sunt vedetele să vorbească despre viaţa lor?
Oamenii obișnuiți sunt mult mai deschişi, pe când vedetele deja obişnuite cu camera îşi imaginează  ce îi  voi întreba sau ce să răspundă. Ştiu ce imagine vor să-şi facă.  De asta discuţiile cu ele nu atât de sincere şi cu greu pot aduce ceva nou. Eu încerc să le surprind acasă, în zile  și  stări diferite ca să pot să le redescopăr, ca să fie mai emotive, mai deschise, mai sincere.

Marina Afanas în Italia la filmări pentru VMD 

 

Tu ai fi accepta să fii protagonista propriei tale emisiuni?

Sigur că da,  sunt o persoană deschisă. 

Ce parte a vieţii tale ai reflecta-o… ?

Mai multe. Eu am avut noroc de o viaţă interesantă de mică. Am crescut în oraşul Soroca, am avut grijă de fratele mai mic şi de sora mai mare, care era bolnavă. Am avut responsabilităţi, pe care mi le-am asumat din copilărie. Altă latură este divorţul. Pe lânga asta sunt şi multe alte idei, lucruri pe care le-am învăţat în timp. În general, cred că un om este ca o planetă, în care cineva respiră, cineva se mişcă, fiecare interpretează lucrurile diferit.

Marina Afanas 

 

În emisiunea ta vin oameni cu istorii emoţionante, ţi s-a întâmplat să plângi alături de eroii tăi?

Nu am dreptul să plâng, dacă plâng eu, atunci gata cu emisiunea! Mă aleg cu nimic! Este nevoie să fii tare,  trebuie să-l susţin pe interlocutor. Am plâns o singură dată, dar nu era un interviu, era o reîntâlnire între o mamă şi fiică, fata suferea de Paralezie Cerebrală Infantilă.Am avut noroc că eram mai departe de ele şi nu m-au observat. În rest, nu mi-am permis niciodată să plâng în timp ce făceam un interviu, oricât de greu mi-ar fi, pentru că oamenii au nevoie să fie susţinuţi.

Marina Afanas, filmare VMD 

 

Probabil trebuie să fii călită ca să poţi ţine piept unor asemenea dureri pe care le vezi zilnic?

La mine e din copilărie, pentru că atunci au fost multe lacrimi. În copilărie am avut parte de multă durere, mi s-a întâmplat să se îmbolnăvească unii oameni dragi sau să moară. De mică mi s-a explicat că aşa este viaţa cu durere şi probleme şi că trebuie să faci anumite lucruri fără să pui multe întrebări. Asta probabil că m-a provocat, într-un fel, să pun întrebări şi să-mi găsesc răspunsurile.

Ce apreciezi cel mai mult la oameni?

Bunătatea, în primul rând. Îmi plac oamenii buni la suflet, oamenii deschişi. Îmi plac oamenii ambiţioşi, care mereu luptă şi care nu se dau învinşi niciodată. Şi mai apreciez la oameni o latură pur basarabeană – cumsecădenia.

Dacă ar fi să te autodescrii în câteva cuvinte, care ar fi ele?

Sunt liniştită, relativ calmă … şi principială. Am eu aşa o latură, că dacă nu-mi place ceva, mereu fac cum simt eu că trebuie să fie.

Repetiii pentru Hramul Oraşului 

 

Există ceva de ce te temi?

Mă tem de foarte multe lucruri şi pe zi ce trece descopăr noi poveşti de viaţă, descopăr în ele lucruri de temut. Mă tem pentru sănătatea mea şi a celor apropiaţi, mă tem de dependenţe. Oamenii cu care am făcut emisiunile mi-au dat de gândit.

La filmare împreună cu cameramanul  

 

Este ştiut drogul cu numele « televiziunea »  consumă, epuizează. Tu cum reuseşti să-l împaci cu viaţa personală?

Familia este familie, iar serviciul este serviciu. Încerc să-mi fac timp ca să petrec cât mai mult timp cu fiica mea. Acasă sunt cât se poate de drăguţă, mă preocupă foarte mult educaţia fiicei mele.

Adevărul e că în familie îmi place să fiu alintată, dar cât de obosită n-aş fi nu prea am parte de aşa ceva. E adevărat că ar trebuie să apăs poate mai mult pe butonul milei ca să cer mai multă înţelegere şi grijă.

Familia ce părere are despre emisiunea ta?

Cu o jumătate de an în urmă mama a început să-mi facă reproşuri privind stilul meu vestimentar,apoi au apărut şi alte comentarii.Însă cel mai des, spune că plânge

Şi fiica ta ?

Tincuţa niciodată nu priveşte emisiunea mea. Spune că mama nu trebuie să fie la televizor, mama trebuie să stea acasă şi total o neagă pe mama de la TV.

Ce aştepţi cel mai mult de la un bărbat?

Hm, mai multă grijă. Îmi plac bărbaţii care sunt masculi adevăraţi, care știu să-şi asume mai multe responsabilităţi. Aştept de la un bărbat să mă aprecieze, să am încredere, să pot descoperi noi lucruri alături de el. Îmi place ca el mereu să tindă spre ceva mai bun şi eu să am ce învăţa de la dânsul.

Ce planuri de viitor ai?

Vreau să fac emisunea mai populară, poate chiar un show în emisie directă, dar care să fie asemănător cu ceea ce fac acum.

În plan personal, poate încă o căsătorie, un copil?

(Râde.) Poate, nu se ştie niciodată, viaţa merge mai departe…

 

 

Distribuie articolul: