Societatea moldavă este afundată în ultimii ani în niște realităţi materialiste care, atunci cînd oamenii sunt puşi în situaţia de a uita de „cele veşnice”, le lasă foarte puţin loc pentru dragoste şi pasiune.

însă anume aceste sentimente, alături de abilitatea de a concura, sunt principalele motoare care ar trebui să mişte o societate de la starea de primitivism materialist la cea de armonie economico-spirituală.

Rândurile debitate mai sus nu sunt nicio utopie clasică sau vreo altă formă de science-fiction plângăcios caracteristic sexului frumos – este cel mai mare adevăr. Fără dragoste nu merge nimic, iar dragostea unui reprezentant al sexului tare trebuie să fie îndreptată, fără îndoială, spre, probabil-cea-mai-perfectă-creatură (pleonasm intenționat) de pe Pământ.

Aici intervine partea prostă a lucrurilor – spre marele meu regret, femeia, în ţărişoara noastră pitorească, e cotată mai jos decît acţiunile celor de la compania Exxon în 1989, la bursa de pe Wall Street. 

Valoarea femeii în societatea autohtonă este calculată aproximativ la aceeaşi scară de valori ca a unui rob, în antichitate. După felul în care arată (căutarea la dinţi), după felul în care găteşte (cât rezistă pe plantaţie) şi, desigur, după felul în care îşi expune gîndurile — că, de!, femeile „beligerante` şi guralive nu prea le plac bărbaţilor noştri.

Acestea îi pun în situaţia de a găsi contra-argumente pe care adesea nu le au, şi atunci sunt nevoiţi să recurgă la analele istoriei şi să se inspire din „argumentele` primitive şi groteşti folosite de strămoşii noştri – adică forţa fizică brută.

Adeptele feminismului luptă deja de mulţi ani pentru combaterea violenţei domestice: strigă, se plîng, organizează flash-moburi şi altele de acest fel. După care merg pe la casele cui le are şi-şi educă odraslele de gen masculin în spiritul viitorilor conducători. Multe nu realizează că sunt şi ele o fabrică ambulantă de mojici moldoveni cărora, odată crescuți mari, nu le va păsa prea mult de viziunile lor.

La o adică, conducearea statului nostru în marea sa majoritate e formată din bărbaţi. Care permit organizaţiilor feministe să-şi desfăşoare activitatea fără piedici – doar trebuie şi ei, oficialii, să-şi ocupe soţiile cu ceva în timp ce aceștia asudă la serviciu pentru binele țării, cot la cot cu alți bărbați.

întrebaţi orice militantă feministă despre bugetele care li se alocă pentru organizarea evenimentelor mai sus menţionate. Foarte probabil veţi primi răspunsul următor: „Da, ni se dau bani de la diferite organizaţii internaţionale, ba chiar uneori din partea unor partide, dar aceste fonduri sunt atît de puţine, încît doar pentru astfel de manifestări ne ajung.” 

(va urma)

Distribuie articolul: