Showul „Moldova are Talent” adună tot mai multe suflete îndrăgostite de poezie, iar ediția curentă a fost marcată de unul din aceste talente. Agnesa Pitușcanu scrie poezii cu personalitate, iar mesajul său este unul social. Talentul fetei impresionează, iar felul în care Agnesa recită ceea ce scrie, „taie” în carne vie. În seara acestei zile, o veți putea asculta live, la unul din evenimentele de excepție pe care le organizează.

„Deseori mi se spune ca am un nume deosebit, de aceea încerc să comfirm asta! În spatele acestei alegeri stă preotul din biserica unde am fost botezată. Familiea mea nu putea ajunge la un numitor comun şi el le-a propus acest anume. Aşa că azi port mândră numele Agnesa.

Cum am început să scriu poezii? Eram prin clasa a 5-a, am scris o gazetă de perete la şcoală şi nevrând să fiu ca alţii, am decis să scriu în versuri textul. Trebuie să recunosc că rimele mi se dau uşor, deși sunt și cuvinte care sună mai bine decât un cuvânt cu rimă.

Actualmente, trăiesc singură într-o garsonieră, muncesc şi achit totul din contul propriu. De 4 ani, de când sunt la Chişinău, m-am obişnuit destul de repede. Nu e nimic nou, oamenii sunt la fel. Pur şi simplu devin mai mulţi. Adevărul e că sunt mai multe posibilităţi şi doar asta ne bucură, iar viaţa de matur… are părţile ei bune, dar şi părţile proaste!

Odată, stăteam în coadă la un magazin şi, având înaintea mea nişte oamenii amabili, i-am permis unei doamne cu copilul său mic să treacă în faţa noastră. Atunci am înţeles, că atunci când eşti mic, ai priorităţi, dar când creşti, trebuie să ţi le faci singur!

Nu că noi am fi trădătorii societăţii, sau nu am fi înţeleşi până la capăt. Totuşi, o zi din viaţa unui poet la prima vedere, trece ca ziua oricui. Aceeaşi rutină zilnică, acelaşi serviciu, aceeaşi şcoală, aceleași obligaţii!

Rutina asta nu ne poate ţine legaţi. Faptul că stai într-un oficiu, ai grafic de muncă şi ai totul calculat ca un robot, te omoară. Ar răsuna prea tare dacă m-aş numi poet, dar cred că adevăraţii POEŢI sunt rebeli, nebuni, sunt cei care luptă pentru dreptate când lumea trăiește cu alte principii!

Ideile vin atunci când trăieşti! Noi (poeții) nu stăm închişi în casă şi scriem, în schimb mereu, avem o foaie şi un pix la îndemână! Eu scriam pe toate copertele de la caiete, iar profesorii erau deja obişnuiţi cu mine. Profa de română îmi rectifica greşelile din poezii din simplă plăcere, când îmi lua caietul la control!

Decizia de a merge la „Moldova are Talent”. Într-o dimineaţă, am văzut reclama emisiunii şi mi-am zis că merită să încerc. Chiar de nu trec mai departe, voi fi stimulată să lucrez asupra mea. Voiam ceva nou, voiam să încerc ceva nou. A fost o experienţă bună! Am crescut mult de atunci. Atât eu, cât și poezia mea! Juraţii au simţul frumosului şi ştiu ce înseamnă un show, pentru că asta şi se caută la „Moldova are Talent”. Cred că aprecierea din concurs este sinceră, însă consider că juraţii ar trebui să fie din diferite domenii, nu doar muzică.

Cu cei de la Clubul Poeţilor Desculţi am lucrat toata vara. Am făcut cunoştinţă cu ei când am organizat o mică seară de poezie. Din păcate sau fericire, noi nu mai lucrăm împreună, cu toate că nu pot să spun sigur că nu poate fi vorba de o posibilă colaborare. În prezent, lucrez singură şi imi iese destul de bine, sunt invitată și peste hotare să organizez seri de poezie şi asta mă încântă destul de mult.

Acum, am trecut preselecţiile la Românii au talent şi sunt în aşteptare. Într-un final, tot ce se întâmplă în viaţa noastră se întâmplă spre bine.

Aud deseori, la adresa mea, vorbe nu tocmai plăcute prinvind stilul meu. Tatăl meu nu ştiu când va obosi să-mi zică de faptul că arăt ca un boschetar sau mă roagă să-mi schimb freza.

Nu am niciun principiu în ceea ce privește vestimentația. Îmi plac hainele comode, în care mă simt Eu. Ador cămăşile şi în fiecare zi le port! Fiind sportiv de performanţa, sunt sătulă de hainele sport la antrenament. Aşa că mai mereu încerc să arăt elegant şi reţinut, cu toate că trăind în Moldova, oamenii au cu totul alte viziuni. Trecutul este baza omului care sunt acum. Dacă aş schimba ceva în el, nu aş mai fi eu, ar fi altcineva. Cei care nu scriu, sunt mai liniștiți şi nu vor să întoarcă lumea pe dos!

Am fost crescută într-o familie în care părerea lumii era mai importantă decât propria părere, de aceea m-am educat nu după gustul societăţii.

Cred că în fiecare din noi mai trăieşte un copil care vrea minuni şi vise colorate. Sper că de Crăciun pur şi simplu să devenim mai buni, să zâmbim necunoscuţilor, să le sunăm vechilr prieteni şi să petrecem timpul cu cei mai dragi nouă.

Visul meu? S-a îndeplinit visul nebunului când lumea a început să-l şi asculte…

Tatuajele =  amintiri şi ţeluri de care nu ai dreptul să uiţi

Suferinţa = Putere şi experienţă

Versul alb = Cunoaşterea de sine.

La evenimentul de azi (vineri), ca de obicei, tot textul va fi în rusă. Avem câțiva oaspeţi din Rusia, care vor ca eu să organizez un eveniment asemănător la Moscova, de aceea chiar şi între poezii, pe alocuri, voi vorbi în rusă. Surpriza serii va fi un stand-up pe care l-am scris ceva mai devreme şi pe care, cred, publicul îl va aprecia.

Muzică, versuri şi sinceritate – asta îi aşteaptă pe ascultători vineri!”, ne-a mărturisit Agnesa Pitușcanu.

 Foto: Arhiva personală

Distribuie articolul: