Uneori, pictura este mai mult decât un amestec de culori, sentimente şi mesaje prin care intrăm în cămările unui suflet de artist. Teodor Buzu este pictorul care își trăieşte dorul în Cehia. Iar picturile sale sunt tot atâtea încercări, dar şi şanse cărora şi-a luat responsabilitatea să le dea viaţă.
„Sunt anumite clipe în viaţa mea când simt că Dumnezeu îmi dă multe încercări dar şi mă alintă cu situaţii extraordinare, în formă de întâlniri cu personalităţi remarcabile. Am avut ocazia să mă întâlnesc cu Regele Mihai, Prea Fericitul Daniel, Vaclav Havel, preşedinţi şi reprezentanţi ai diferitor ţări, oameni cu biografii alese. Aceste întâlniri şi evenimente personale mă încurajează şi mă îmbogăţesc spiritual, dar şi mă obligă.”

A luat decizia de a pleca din Republica Moldova pe când era student la Academia de Arte şi Design din Harkov. Acolo a întâlnit-o pe viitoarea sa soţie, Dagmar, de origine cehă. „Toate eforturile mele de a avea condiţiile minime de viaţă, casă, masă, serviciu în Moldova au eşuat. Asta m-a făcut să-mi iau lumea în cap şi să plec.” Acum, spune că cel mai important e că îi are alături „pe soţia Dagmar, feciorii Aleş şi Daniel, şi prietenii mei – tablourile mele.”

„Lăcaşul artistic mi-a hotărât destinul”
Pentru Teodor Buzu, dragostea de frumos a pornit din copilărie, pentru că, adaugă maestrul, fiecare copil este şi un artist. „Important e să fie susţinut din timp de cei adulţi. Eu am avut marea fericire de fratele mai mare, Vladimir, care m-a îndemnat la 10 ani să merg la Şcoala Republicană de Arte Plastice (actualmente Liceul de Arte Plastice Igor Vieru).”
Timp de 7 ani, a avut privelegiul companiei personalităţilor mari: Vasile Cojocaru, Alexei Colâbneac, Igor Vieru, Eleonora Romanescu, Aurel David, Ion Tăbârţă, Elena Bontea. Un privilegiu care avea să continue pe tot parcursul vieții.
„Cei şapte ani de acasă au fost dublaţi de şapte ani la acest lăcaş artistic, care mi-au hotărât definitiv destinul. Am avut noroc de o copilărie luminoasă, cultură şi educaţia părinţilor, dar și a profesorilor care m-au ajutat să fac faţă în lume. Celelalte depind de bunul migălos de fiecare zi”, ne destăinuie pictorul Teodor Buzu.

„În străinătate, nici pereţii nu te ajută…”
În cei 24 de ani pe care i-a trăit în străinătate, unul din primele lucruri pe care le-a înţeles artistul e că dacă doreşti să te afirmi, trebuie să fii „cu mult mai bun decât localnicul”. „E important ca artistul să nu-şi piardă identitatea şi verticalitatea, despre care acum se vorbeşte mult şi în Moldova. Altfel, în străinătate nici pereţii nu te ajută”, mai crede el.

„Cineva a spus că în spatele unui bărbat de succes stă o femeie puternică. Acest fapt i-l datorez soţiei mele Dagmar. Iar viaţa de artist te pune în situaţia de a fi un disident cotidian, cu toate problemele mari şi mici ce purced din acest motiv. Un artist e ca un copac – dacă nu-i dai la timp apă şi soare – nu creşte”, adaugă pictorul.

„Cine poate picta bine, nu are talentul de a face bani”
A participat la 93 de expoziţii colective şi 61 personale. „Activitatea expoziţională este o alergare de cursă lungă, o investiţie utopică, care uneori aduce fructe dulci, iar uneori chiar foarte amare. Cine poate picta bine, de obicei nu are talentul de a face bani. Eu am norocul că persoanele care cumpără vreun tablou de la mine, mă găsesc peste timp în atelierul meu de creaţie.”

Și cum vernisajele presupun şi vinderea creaţiilor etalate, pictorul Teodor Buzu susţine ideea că fiecare tablou are două preţuri: „Există preţul valorii artistice şi preţul cu care îl vinzi în funcție de persoană, de situaţie sau de dispoziţia momentană. Sunt cazuri când fac gesturi sub formă de cadou. Altfel, mai am un vis – să fiu suficient de bogat ca sa-mi pot permite sa-mi cumpăr înapoi unele tablouri. Tabloul care se află în spaţiul unei persoane negative se chinuie şi se cere să se întoarcă acasă…”

„Ce culoare are Dorul”
Arta în termeni de definiție? Pentru Teodor, artistul este cel căruia îi reuşeşte să-şi exteriorizeze sentimentele şi trăirile, iar sursa de inspiraţie rămâne a fi realitatea pe care o trăieşte.
„Inspiraţia este viaţa. Prin intermediul creaţiei sale, artistul se străduie să răspundă la întrebări – ce culoare are Dorul, în ce raze se transformă zâmbetele şi vorbele bune ale oamenilor, ce nu mai sunt între noi. Un tablou nu se pictează numai în timpul când te atingi cu pensula de pânză. De n-ar fi cei 40 de ani de când pictez, n-ar fi nici măestria ultimului tablou”, afirmă Teodor Buzu.

Despre succes și oamenii celebri pe care i-a cunoscut
Există o dilemă pentru unii când vorbim despre acel „ceva” căruia i se datorează succesul unui om. Pe balanţă sunt puse talentul şi munca. Pictorul Teodor Buzu a fost încoronat cu realizări şi nenumărate premii, iar aceasta, spune el, se datorează conştientizării că-n viaţă nefolosirea şansei e un păcat:
„La cele 10 păcate existente aş adăuga încă unul – păcatul de nefolosire a şansei. Sunt oameni care nu primesc nicio şansă în viață, alţii primesc mai multe, dar n-o folosesc. Eu am avut această şansă şi mă străduiesc s-o realizez.”

Criza economică globală și tablourile
Dacă arta are vreo tangență cu lumea financiară, de obicei aceasta se întâmplă în momentul vânzării unui tablou. Dar atunci când materialul invadează spațiul artistic, pictorul nu poate să nu aibă o percepție proprie a fenomenului:
„În ultimul timp se vorbeşte mult despre criza economică, dar puţin despre criza umană… Tocmai în criza umană văd eu începutul crizei economice. Una din rezolvările crizei economice este întoarcerea la rădăcinile valorilor umane, la valorile culturale și cele creştine. Din fericire, au apărut persoane înstărite care simt actul investiţiei în artă ca pe o necesitate atât spirituală, cât şi rezonabilă din punct de vedere economic.”

„De la cei tineri culeg şi eu arta de a fi tânăr”
Activitatea profesorală este pentru Teodor Buzu şi o relaţie de schimb inspiraţional cu tinerii: „Sunt un om fericit. Ceea ce fac, fac cu plăcere – ba mai mult, primesc şi bani din acest lucru. Predau la Şcoala de Arte din orașul Tabor, la secţia de arte plastice. Procesul de predare este o formă superioară de comunicare cu generaţia tânără, este o transformare continuă a practicii de viaţă artistică. De la cei tineri culeg şi eu arta de a fi tânăr”.

„La Chişinău – o rivalitate serioasă între artişti”
Este stabilit în Cehia de mai mulţi ani, dar continuă să urmărească de la distanţă viaţa artistică de la Chişinău, caracterizând-o ca una diferită de cea din Occident: „Atmosfera artistică de la Chişinău e una foarte specială. Mulţi artişti la un metru pătrat, sau pe cap de locuitor.”

„La Chişinău predomină o rivalitate serioasă între artişti, sunt personalităţi interesante. Spre deosebire de Occident, la noi a mai rămas un iz de artă sănătoasă, un suflet mare, o atitudine profesională faţă de meserie.”
Totuși, artistul regretă moștenirea culturală sovietică: „unii artişti se eliberează mai greu de aceste viziuni”.
Ceea ce nu îl împiedică să participe la evenimente locale: „Mereu sunt curios ce se face acasă, am avut deja două expoziţii personale la Chişinău, am participat la ultimele Bienale de Pictură. Îmi invit colegii mei să participe la expoziţii şi tabere de creaţie în Cehia”, povestește acesta.

Cu un umor fin face paralela între cele două lumi. „În 2010 am venit cu 123 de tablouri la Galeria Brâncuşi sub genericul „Eterna Chemare”. Următoarea va fi când voi avea ceva nou de spus. Dacă aş compara cantitatea de alcool care se bea la vernisajele mele din Cehia şi Moldova, basarabenii deţin primatul – la expoziţia de la Chişinău s-a consumat un butoi de bere şi un butoi de vin. Ce succes!”, conchide el cu o notă ironică.

„Moldova are nevoie de solii săi în străinătate”
Aflându-se în Cehia şi promovând Moldova, Teodor Buzu construieşte o punte de legătură: „Moldova are nevoie de solii săi în străinătate. Eu, fiind în lume, pot să ajut cu mult mai mult ţărişoara noastră decât aş fi acasă. Căci pentru un emigrant, viaţa se transformă într-o dualitate; mereu e pus în situaţia să se întrebe: cine este, de unde vine şi încotro merge.”

Faptul că şi-a făcut un nume peste hotare, nu-l opreşte să revină cel puţin o dată pe an în Moldova. „Altfel, acasă vin mereu prin visurile şi lucrările mele. Cel mai mult mi-i dor de Dor…”

——————————————————————————————–
Pictorul Teodor Buzu este originar din Drăsliceni, Chişinău, Republica Moldova. În perioada 1970 – 1977 şi-a făcut studiile la Liceul de arte plastice „Igor Vieru”, iar în 1980 – 1985 şi le-a continua la Academia de Arte şi Design din Harkov, Ucraina.

De-a lungul anilor a obţinut mai multe premii, cel mai notoriu fiind acordat în 2003, cel de Cavaler al Ordinului Naţional al României în grad de Comandor. În acelaşi an, obţine Premiul la concursul internaţional de arte plastice din Passau, Germania. Pentru activitatea artistică pe care o desfășoară de când se află în Cehia, Teodor Buzu a obţinut în 2004 Premiul oraşului Tabor şi Premiul „Intersalon”, České Budějovice. În 2005 câștigă Premiul „Excelenţa artistică”, în Dubai şi alte două care îl conectează și mai mult la viaţa artistică de la Chişinău: în 2006 – premiul „Literatura şi Arta” şi în 2009, diploma Salonului Internaţional de Carte pentru ilustraţiile la „Legenda Luceafărului”.

Distribuie articolul: