Pentru el femeia este o adevărată operă de artă. O transpune în desenele sale și îi scoate în evidență trăsăturile voluptoase, dar și personalitatea. El crede că fiecare femeie este o enigmă, care trebuie descoperită. Recent, pictorul Adrian Moraru a organizat o expoziție cu nuduri feminine în localul George II Wine Bar. Eveniment despre care ați citit în revista noastră și acum, după cum v-am promis, venim cu detalii despre expoziție, nuduri și viața artistică a pictorului.
Cine sunt femeile din desenele tale, modele adevărate sau sunt rodul imaginației?  
 
Da, de obicei mă conduc după un model real, dar de multe ori și imaginația se include în procesul de creație. Am câteva modele cu care facem sesiuni foto, pentru că acum modelele nu mai au timp să pozeze câteva zile.

Este ceva nou să aduci niște picturi într-un local. O faci pentru prima dată?

Da, este ceva nou și pentru mine e o expoziție mai neobișnuită, dar și pentru acest local. Această expoziție de artă este prima desfășurată la George II, iar ideea a venit din partea proprietarilor. Printr-o cunoștință comună am luat legătura și eu am acceptat această idee pentru că mi se pare destul de originală. Sunt de părere că arta trebuie expusă nu doar strict în galeriile de artă, pentru că toți oamenii au dreptul să aibă acces la ea, iar la noi acum tot mai rar și mai rar oamenii merg la expoziții, muzee de artă sau galerie, pentru că nu sunt atât de mult interesați. Pe când aici, într-un loc public, în fiecare seară sunt vizitatori și asta e o bună ocazie de a-i face cunoscuți cu arta și totodată de a te face cunoscut.

Ai mai vrea să te implici în astfel de colaborări?

Sunt deschis tot timpul la noi colaborări. Chiar pe viitor ne-am gândit la o expoziție în același local, dar deja cu tema vinului și a viței-de-vie. Încerc să mă implic în cât mai multe proiecte, iar în ultimii zece ani am participat la peste 30 de expoziții de grup naționale și internaționale și 15 personale.

Cum este femeia percepută de un pictor?

Pentru artiști femeia tot timpul a fost și va fi cea mai căutată și cea mai importantă sursă de inspirație. Fiind bărbat, dar și artist, privesc un pic altfel acest subiect. În primul rând este vorba de grația corpului feminin, de liniile ondulate, de formele foarte fine ale corpului, pe când nudul bărbătesc este mult mai dur, mai cioplit. La femei totul este foarte odulat, moale, linii care se aseamănă poate cu instrumentele muzicale, de exemplu cu vioara sau chitara.

Eu încerc mereu să redau femeia într-o notă mai enigmatică. Veți vede aici, în câteva desene, că nu i se vede chipul ei sau se vede puțin, de la spate. Mereu trebuie să fie loc și de o enigmă.

Este neapărat pentru tine să cunoști personalitatea unei femei ca să o poți desena?

E important, pentru că femeile, ca și bărbații, sunt foarte diferite și cunoscându-le poți intra în anumite detalii atunci când o desenezi. Am lucrări în care desprinzi personalitatea femeii, de exemplu că e dansatoare sau fata cu pălărie, care este model, sau fata înger care poate fi scriitoare pentru că am folosit și niște litere stilizate în planul doi. Toate aceste combinații sunt interesante atât pentru artist când le produce, cât și pentru privitor.

Cine sunt “consumatorii” de nuduri?

Prima lucrare de la această expoziție a procurat-o o doamnă. Probabil și bărbații sunt foarte încântați de nuduri, dar eu cred că unii din ei s-ar speria să le ducă acasă de teamă să nu-și facă soțiile geloase. Și de asta cred că un pic ezită. Când avem discuții cu prietenii, colegii de breaslă sau alți bărbați, îmi spun care dintre nuduri le plac. Sigur, femeilor le plac mai mult florile, din câte am observat. Multe fete se regăsesc în anumite desene…

Și au fost femei care au solicitat să fie desenate de tine după ce ți-au văzut lucrările?

Direct nu au fost, dar așa, foarte voalat, precum este stilul femeilor, (zâmbește) au fost așa sugestii. Pe mine mă pasionează de vreo trei ani nudul feminin, dar de asemenea și portretul. Acum lucrez la o serie nouă de portrete, pe viitor aș vrea să fac și o expoziție doar din portretele prietenilor. Totul depinde de inspirație pentru că oamenii sunt inspirați din fapte, călătorii și nu știi niciodată de unde vine o idee nouă pentru o colecție ingenioasă.

Ai crescut într-o familie unde pictura s-a simțit la ea acasă. Cât de mult acest lucru a influențat decizia ta de a deveni pictor?

Mediul contează foarte mult pentru un artist și eu am avut șansa de a mă naște într-o familie cu tată pictor și mamă profesoară și critic de artă. În acest sens am fost foarte favorizat de soartă, pentru că mulți artiști sunt talentați și muncesc, dar atunci când nu ai o bază îți este un pic mai greu, pe când eu, de mic copil, am crescut printre creioane și culori.

Îmi amintesc cum tata ilustra cărți pentru copii și eu fiind mic, ilustram și eu cu el varianta mea. Chiar am o carte ilustrată de mine la vreo cinci ani, cu preț în spate (zâmbește). Sigur că tata m-a influențat în acest sens, chiar fără să vreau eu. La zece ani el m-a întrebat “Adrian, ce vrei să devii când vei crește mare?” și eu fără să mă gândesc prea mult am spus “pictor”. Atunci tata mi-a zis să merg la liceul de arte plastice “Igor Vieru”. Apoi am fost acceptat la Academia de Arte și am trecut prin toate etapele de formare a unui pictor.

Părinții tăi sunt stabiliți în SUA, iar tu – aici. Ce te face să rămâi în continuare în Moldova și să faci pictură?

Eu am fost plecat pentru o perioadă de timp din Moldova, pentru vreo șase ani, și în decursul acestei perioade mă gândeam la Moldova, la prieteni, la oamenii de aici. Fiind artist, dar având, totuși, un spirit mai patriotic, la un moment dat, am decis să revin în Moldova pentru o perioadă de timp și m-am angajat profesor de desen la Academia de Artă. Iată că deja au trecut trei ani și anul acesta a absolvit prima mea promoție de studenți, cu care mă mândresc. Niciodată n-am abandonat ideea să mă întorc în State, continuu să mențin legătura cu părinții și să particip la diverse galerii de artă din America.

Vara asta urmează să merg pentru o perioadă mai îndelungată ca să-mi revăd părinții, dar și pentru a pregăti o expoziție pentru luna septembrie la New York. Chiar îmi doresc să mai schimb atmosfera. Pentru un pictor e important să vadă ce se întâmplă și în alte țări, mai ales că SUA este țara cu anumite curente moderne și idei neobișnuite.

Cât de mult te-au influențat ca artist cei șase ani locuiți în State?

Colegii mei, pictorii, au observat că s-a produs o schimbare de stil în lucrările mele. Este poate chiar un pic, cum zic ei, școala americană, mai ales în domeniul desenului, chiar și această tehnică este pornită de undeva din stilul american.

Ca să vă delectați cu lucrările pictorului Adrian Moraru mergeți la George II Wine Bar de pe strada Bănulescu Bodoni 41. Expoziția de nuduri și flori poate fi admirată până în data de 15 iulie.

Distribuie articolul: