Desenele animate, privite în exces, devin o pacoste. Difuzate masiv de televiziuni și foarte ușor de accesat pe tot felul de computere, laptopuri, telefoane etc., desenele animate invadează viața celor mici, de la vârste incredibile, chiar de la 4-5 luni. 

Se poate întâmpla ca un copil să petreacă mai mult timp cu personajele din desene animate (personaje de gumă și din plastic), decât cu mama și tata. Părinții, buneii trec în planul doi, iar zânele, poneii, locomotivele vorbitoare, eroii cu aspect de roboți, ”transformerii”, dinozaurii și alți monștri vin în față, ajung mai importanți decât oamenii reali.

Există și desene animate de o mare frumusețe, dar cele dubioase, superficiale, agresive le depășesc, numeric, pe cele de calitate. Personal, văd un pericol din partea filmelor de animație, dar să vedem ce ne spun specialiștii din domeniul sănătății.

Desenele animate, privite în exces, pot genera probleme de sănătate

Solicitată de JURNAL de Chișinău, psihologul și psihoterapeutul Cezara Dilevschi afirmă: ”Tehnologiile pot avea un impact dăunător asupra stării de bine a copilului nostru. În special, dacă ecranele se utilizează ca ”bonă perfectă” pentru pici. Părinților le este mai ușor să-i facă pe copii mai cooperanți, utilizând ecranul ca metodă de pedeapsă sau recompensă, pe un interval de timp nelimitat și fără a intra în esența desenului animat sau a jocului video, cu mesajele pe care le transmite. Copiii, însă, au nevoie să construiască abilități puternice de comunicare cu cei din jur, să fie activi în jocuri fizice, să practice activități sportive, toate acestea având un impact benefic în dezvoltarea globală a copilului”.

Citește și: Kirkorov: „Copiii mei nu vor crește cu desene animate despre minioni și alte ființe stranii”

Tot de la Cezara Dilevschi aflăm că utilizarea excesivă a ecranului generează și modificări la nivelul arhitecturii creierului, influențează modul în care se dezvoltă diferitele circuite cerebrale. Dintre problemele de sănătate fizică, cele mai frecvente sunt: excesul de kilograme, la care se ajunge prin lipsa activității fizice; patologia coloanei vertebrale (scolioze, cifoze), dureri și senzație de amorțeală în mâini și la nivelul articulațiilor degetelor, dureri de cap, amețeli și dificultăți de vedere. Psihologul ne avertizează, de asemenea, că practica alimentației în fața ecranului este una dăunătoare deoarece copilul va asocia ecranul cu mâncarea, nu își va controla sentimentul de saturație, fiind captat de imagine.

Drept urmare, până în 2 ani orice fel de ecran nu ar trebui să se numere printre ”jucăriile” copiilor, esențiale fiind activitățile motrice și comunicarea față în față, subliniază Cezara Dilevschi.

Până la vârsta de 2 ani, nu permitem copilului să stea în fața ecranului

 

Să ascultăm și opinia unui specialist în sănătate mintală, Sergiu Toma, care activează în cadrul proiectului moldo-elvețian Mensana. Potrivit lui, ”expunerea la desene animate satisface în mare parte nevoia părinților de a le da copiilor o anume ocupație, dar nicidecum nu satisface nevoia copilului de joacă, de explorare și curiozitate pentru obiecte și lucruri din jur. Desenele animate, ca material educativ, pot fi folosite începând cu vârsta de 4/5 ani, când sunt formate abilități simple de analiză a conținutului. Vârsta recomandată de contact cu orice gen de ecrane (televizor, tabletă, telefon, calculator) este de 2,5/3 ani, după depășirea perioadei critice de dezvoltare a limbajului și abilităților de interacțiune sociale, specifice vârstei. Chiar și după 5 ani, accesul trebuie să fie limitat, de 30-45 min/zi. După vârsta de 9 ani, durata maximă de contact cu ecranul poate fi de 90 de minute pe zi (cu pauze)”.

Sergiu Toma accentuează că desenele animate nu trebuie nicidecum să înlocuiască jocul cu alți copii, contactul cu semenii, ci trebuie percepute doar ca una din multiplele modalități de alternativă de petrecere a timpului liber.

Cum îi ferim pe copii de un desen animat agresiv?

I-am întrebat și pe unii tineri părinți, în ce relație sunt copiii lor cu desenele animate și am primit răspunsuri încurajatoare. Astfel, Valeriu Zaporojan, constructor, manager din Chișinău, ne-a spus: ”Fiul meu Vlad se uită cu măsură la desene animate. Privește mai ales filme Disney sau de pe canalul Minimax, în limbile română, rusă și engleză. Dar socot că mult mai periculoase decât desenele animate sunt jocurile video, telefonul e periculos, provoacă dependență. Îl feresc pe copil de ecran, de lumea virtuală, punând accentul pe ieșirea la aer, plimbări, comunicarea cu prietenii. Adesea îl iau cu mine în excursii, călătorii prin Moldova, prin alte țări – sunt un călător pasionat și încerc să-i transmit și lui dragostea de drumeție”.

Continuarea articolului pe jc.md.