Evghenia Ionel, fondatoarea Clubului Părinților Conștienți și directoarea unui centru de dezvoltare pentru copii, a venit cu mai multe sfaturi utile pentru părinți în ajunul Hramului Orașului Chișinău. Aceste sfaturi sunt bune de aplicat în orice zi, mai ales într-una marcată de festivități majore. Instrucțiunile vin de la Liza Alert, o organizație de voluntari din Rusia, specializată în căutarea oamenilor. 

Fotografiați copilul înainte să înceapă evenimentul de amploare la care mergeți.

Faceți-i o poză în care să apară în întregime, în picioare. Părinții, în situațiile în care își pierd copiii în mulțime, tind să își piardă și puținele urme de rațiune, nu pot spune în ce a fost îmbrăcat copilul, ce bluză avea sau ce căciuliță purta. Va fi mult mai simplu de găsit copilul dacă veți avea o poză la voi.

Dacă timp de o oră de la momentul în care copilul ar fi trebuit să fie acasă acesta nu apare, să știți că a venit momentul pentru căutări.

Așadar, dacă știți sigur că ar fi trebuit deja să ajungă de la școală, de la lecțiile cu un tutore, de la secția sportivă pe care o frecventează și că face 30 de minute până acasă de la locul în care ar fi trebuit să se afle, atunci peste o oră începeți căutările. Începeți a suna și a le scrie tuturor: foștilor soți, bunicilor, părinților colegilor de clasă, colegilor de clasă. Uităm în așa momente de incomodități. Incomod va fi dacă nu se va mai găsi niciodată. Când îl găsiți, nu uitați să îi sunați din nou pe aceeași oameni ca să îi anunțați despre asta, să nu își mai facă griji. De ce se procedează în asemenea mod? Niciodată nu știți ce putea să se întâmple. Copilul se putea speria de ceva, putea fugi de cineva. Aflându-se într-un cartier cunoscut prost de el, putea merge într-o direcție cât de cât cunoscută, putea intra în scara profesoarei, a prietenilor voștri la care ați fost în ospeție recent.

Apelarea numărului de urgență 112 reprezintă deja o declarație despre pierdere, care se înregistrează.

Povestea despre cele trei zile înainte de a începe căutările este un mit, o minciună și o lipsă de dorință a poliției să lucreze.  

E important să îl învățați pe copil să vă telefoneze odată ajuns la locul unde ar trebui să se afle, apoi la ieșire.

Învățați-l prin propriul exemplu. Mama și tata se sună pe telefon în prezența copilului, anunță că au ieșit de la muncă și că vor ajunge peste o oră de exemplu. Puteți atrage atenția copilului la asta, să le arătați că voi nu vă controlați reciproc, ci vă faceți griji unul pentru celălalt. Dacă cel mic nu vede cum fac asta adulții, atunci poate decide că este ținut sub control, că este limitat și nu se are încredere în el.

Adulții, adolescenții și bătrânii ar trebui să instaleze pe telefon câteva aplicații, de exemplu Find my friends pe Iphone sau My family pe Android. Precizăm că aceste aplicații cer conexiune la internet.

Îi învățăm pe copii să spună „nu”.

Îi învățăm pe copii să nu asculte de străini. Îi învățăm să asculte de mama, tata, dădacă, bunică, educatoare, paznicul grădiniței, să fie politicoși, să nu se certe cu ei. Ca rezultat, plămădim niște copii care pleacă ușor cu adulții străini. Un experiment Liza Alert a arătat că din 50 de copii de care s-au apropiat străinii, nu a plecat unul singur. Copiii trebuie să înțeleagă un lucru: adulții normali, cu un comportament adecvat, nu le cer ajutor copiilor, nu cer să ducă ceva, să păzească ceva, să caute ceva în portbagajul mașinii.  Desigur, poate fi ajutată bătrânica să ducă punga grea cu pomușoare până la scară. Mai departe să fie ajutată de vecini, rude, altcineva.

Dacă cel mic l-a întâlnit pe drum pe prietenul dvs. care îi propune să îl ducă acasă, copilul trebuie să știe un lucru ca pe „Tatăl nostru”: el trebuie să vă sune în același minut să vă spună că „l-am întâlnit pe nenea Mișa și îmi propune să mă ducă acasă”. În acest moment, îl sunați voi pe nenea Mișa și vă asigurați că cel mic este într-adevăr cu el.

Dacă o rudă în vârstă sau copilul dvs. vă sună și vă spune: „Întâlnește-mă, te rog”, vă rugăm să vă ridicați de pe divan și să faceți asta.

Foarte rar oamenii cer să fie întâlniți dintr-un moft. S-ar putea ca cel mic să nu poată spune că un nenea se uită țintă la el, deoarece acela este lângă el.  Dacă veți spune „ei nu, ești deja mare”, dar după asta se va întâmpla ceva, nu vă veți ierta acest lucru niciodată. Să nu vă fie lene.

Învățați-l pe copil să țipe.

Foarte mulți copii și adulți nu pot striga. Mergeți în parc, în pădure și începeți antrenamentul. Arătați-i copilului un exemplu. Apoi încercați asta chiar în centrul orașului, măcar și în Piața Marii Adunări Naționale.

Nu le interziceți copiilor să folosească rețelele sociale.

Permiteți-le să își facă propriul profil, așa veți avea informații despre ceea ce vă interesează, despre muzica pe care o ascultă, despre prietenii lor. O dată pe săptămână vedeți ce prieteni are în listă, ar trebui să vă pună pe gânduri comunicarea cu adulții care nu le sunt profesori.  Interziceți-le, în situații critice, să comunice cu oamenii care se prezintă cu profiluri false sau cu vârsta indicată greșit. Pornografia este cel mai inofensiv lucru pe care îl pot găsi copiii pe internet. Dar mai pot fi găsite informații despre narcotice, suicid, pot fi întâlniți escroci, răufăcători, administratori de jocuri periculoase. Fix ca în viață, copilul trebuie să știe că și în viața reală, nu datorează nimic nimănui. Este important să aibă asta băgat în cap. Dacă un adult întreabă ceva sau roagă ceva, să își pună imediat întrebarea: „De ce trebuie să fac asta? De ce trebuie să îi dau numărul meu de telefon, de ce să îi expediez pozele mele, de ce să mă trezesc la ora 4 dimineața?”

Revenind la pierderea copilului, dacă acesta s-a găsit, vă rugăm să nu strigați la el. 

Îi explicăm calm că ne-am făcut griji. Îi explicăm motivul pentru care ceea ce s-a întâmplat este periculos. Țineți minte părinții lui Malash din Carlson?  Pe băiețel de pe acoperiș l-au dat jos pompierii, dar când părinții l-au întâlnit, l-au îmbrățișat și au spus:  „Malash, cât de mult ne-am făcut noi griji…”

Dacă vă pierdeți copilul în pădure:

Copilul trebuie să știe că, în asemenea cazuri, trebuie să înceteze imediat mișcarea.

Trebuie să știe că ar putea merge într-o direcție total greșită, de aceea e mai bine să apeleze 112, apoi unul din părinți.

Părinții să aibă întotdeauna bateria plină la telefon atunci când merg în pădure.

Copilul nu trebuie să alerge în direcția unei sirene sau a elicopterului de exemplu.

În primul rând, în pădure sunetul este puternic distorsionat. În al doilea rând, căutările se fac pentru stabilirea locului în care se află, de aceea salvatorii trebuie lăsați să facă legătura cu el, cu părinții.

Copilul trebuie să știe că deplasarea pe lacul înghețat este periculoasă.

Salvarea de sine stătătoare sau de către prieteni este practic imposibilă. 8 din 10 copii se îneacă în pădure. Copilul să știe că nu trebuie să se apropie de râu sau lac dacă se află în pădure.

Nu lăsați copiii în pădure cu oamenii în vârstă.

Să aveți mereu la voi apă, în caz că va trebui să spălați răni sau să beți.

Haina copilului trebuie să fie în culori aprinse.

E mult mai ușor să găsești un copil îmbrăcat într-o geacă roșie sau pantaloni portocalii.

Mulți copii spun că încearcă să găsească o ieșire din pădure, deoarece ei cred că părinții nu ar ști unde să îi caute. Mergând în pădure, să îi explicați copilului că orice s-ar întâmpla, părinții știu ce trebuie să facă.