Mie-mi plac paradoxurile. Cumva, acestea te trezesc la realitate. În momentul când îţi faci nişte certitudini, te baţi cu diploma în piept pentru un studiu, recunoscut şi ovaţionat, viaţa îţi ordonează „stânga-mprejur!” şi te bagă cu nasul în adevăru

Unul din miturile cele mai la modă acum e că femeile au ajuns să fie egale cu bărbaţii în materie de sex. Bunica desigur n-a pomenit nimic despre sex, dar tot s-a mai scăpat cu vorbe de genul: „cine poartă izmene sare mai uşor gardul”. Şi aşa cum Coco Chanel n-a avut norocul să se nască pe un cuptor moldovenesc şi să coase pantaloni pentru femei, noi am rămas îmbrobodite şi cu pestelcă. Cuminţi adică. Până la o vreme, ce-i drept.

Vremurile s-au schimbat atât de vertiginos, încât te-ai fi aşteptat ca şi femeile noastre să poarte pantaloni, măcar o vreme, ca să se deprindă cu siguranţa gesturilor, a paşilor, ca franţuzoaicele la timpul lor. în schimb, rămâi cumva descumpănit de modul acrobatic în care mesajul „libertăţii sexuale” a fost interpretat. Azi, femeile poartă numai pestelcă, căci aşa au citit prin reviste. A mai rămas oare vreo revistă pe piaţă care încă nu a sugerat femeilor să-şi întâlnească masculul după lucru în pestelcă, goală?

Dacă o revistă pentru bărbaţi ar sugera o ipostază atât de umilitoare cititorilor săi, a doua zi s-ar pomeni boicotată şi aruncată la pubelă. Femeile, nu. Fiecare a doua e capabilă să scrie un doctorat de gândire strategică în vederea unei despuieri eficiente.

Cu cât femeia coboară mai mult la nivelul unui obiect sexual, cu atât se crede mai egală cu bărbaţii. Paradox. 

Tot paradoxal îmi pare ca într-o societate cu femei emancipate să auzi sau să găseşti reviste care nu uită să informeze femeile că rivala întotdeauna e mai frumoasă şi mai focoasă. Din două, tăvălite în pat, una e numaidecât inferioară. Şi e doar vina ei. 

Ce sfaturi aude o femeie doborâtă de primul şoc al infidelităţii? Fugi la coafor, schimbă culoarea părului şi tunsoarea (bărbaţilor le place să aibă de a face în pat cu personaje diferite), schimbă chiloţii de bumbac pe lenjerie cu dantelă (ca amanta lui), citeşte literatură pornografică (zăboveşte la capitolul „sex oral în 365 de variante”) şi toate astea să le faci din ultimele puteri, cu zâmbet de un megawatt, călcând peste cioburile unei poveşti de iubire şi credinţă veşnică.  

Ce sfaturi aude un soţ după infidelitatea soţiei? Exact. Să-i tragă o mamă de chelfănealăăăă! Niciunuia n-o să-i treacă prin minte să se simtă cumva vinovat, niciunul n-o să fugă cu lacrimi de disperare la coafor pentru o tunsoare nouă sau, Doamne fereşte, să-şi îmbunătăţească prestaţia sexuală. Toţi bărbaţii sunt zei în pat. Asta o ştiu toţi …bărbaţii.

Cu cât mai neglijată şi mai inferioară se simte femeia, cu atât mai mare atenţie şi dragoste îi acordă partenerului între cearşafuri. Paradox.

Când văd o femeie cu aere de călugăriţă spăşită, dar care poartă o fustă criminal de scurtă şi sfârcuri care împung prin stofa bluzei transparente, nu prea îmi vine să roşesc pentru ea. Dimpotrivă, îmi bag ochii exact pe-acolo unde-şi bagă ochii toţi bărbaţii.  

Şi… văi! ce paradox, tocmai atunci încep să mă simț egală cu bărbaţii. 

Distribuie articolul: