Scandalul plagiatului din Germania, care s-a încheiat cu demisia Ministrului Apărării Karl-Theodor von Guttenberg, a fost tirajat în toată Europa și dincolo de ea. Presa, delicată ca întotdeauna, l-a numit pe fostul ministru „von Googleberg” și l-a f

Două studente în anul I la Facultatea Jurnalism şi Știinţe ale Comunicării (Universitatea de Stat) au prezentat, cu întârziere, un studiu de caz la Sociologia Comunicării. Doru Petruţi, profesorul titular al acestui curs, a depistat faptul că fetele nu s-au obosit decât să prezinte lucrarea realizată de alţi colegi anterior, semnând-o cu numele propriu. S-a anunţat imediat Consiliul Facultăţii, iar fetele au fost penalizate prin… avertizare. Totuși, la Consiliu li s-a spus că la o altă mică abatere riscă să fie exmatriculate.

„Mesajul trebuie să fie clar: aşa nu merge!”, a spus atunci Doru Petruţi, insistând ca astfel de cazuri să fie penalizate din anul I. „E de datoria fiecărui profesor să contracareze astfel de situaţii”, a adăugat profesorul.

O simplă tastare în Google arată valoarea adevărată a tezelor

în cele peste 10 000 de teze de licenţă, masterat şi chiar doctorat susţinute la universitățile din Moldova – nici un caz de plagiat oficial înregistrat. Pe de altă parte, lucrările apreciate cu note înalte, testate prin Google, demonstrează contrariul.

Ion V. a susţinut anul trecut teza de licenţă la una din universitățile din țară, luând nota 9. S-a oferit chiar să ne arate lucrarea, pentru că, zice, a respectat regulamentul și a comunicat cu profesorul referitor la plan şi capitole aparte. Dar la o simplă verificare cu un motor anti-plagiere disponibil pe internet putem vedea că lucrarea conține pasaje întregi plagiate.

Ion zice că nu a avut probleme şi că nu înţelege atunci, de unde am luat noi aşa reguli?!

Un alt caz ar fi cel al lui S.B., care a luat cu brio titlul de master. Asta, în pofida faptului că am reuşit să identificăm destule secvenţe plagiate în lucrarea sa.

în replică, S.B. ne dă asigurări că nici Comisia de Susţinere, nici profesorul coordonator, care i-au analizat minuţios lucrarea nu au avut obiecţii. „Consider că nu este ceva grav. Da, poate mi-au scăpat din vedere pasajele menţionate, dar comisia atrage mai mult atenţie asupra ideilor cu care vii”, spune el.

Cum se luptă în alte țări cu tentația copiatului

Meteahna grea a plagiatului, care îi atinge în Moldova până și pe profesori și academicieni, se pare că este totuși o eroare de sistem locală. Pentru că, odată ajunși la studii peste hotare, moldovenii arată că se pot conforma ușor normelor de acolo, care nu admit furtul intelectual.

Sergiu Celacu, doctorand la Universitatea din Pultusk, Polonia, povestește prima sa experiență în acest sens. „Odată venit, am avut mari probleme la capitolul lucrări ştiinţifice, aşa cum formatul acestora cu care eram deprins în Moldova nu corespundea cu viziunea lor. Astfel, a trebuit să redefinesc pentru mine felul în care se scrie o lucrare ştiinţifică şi cum se lucrează cu sursele.”

Normele de scriere a unei lucrări sunt foarte stricte în instituțiile europene, spune Sergiu. „Acolo, mai multe de 80 de semne consecutiv sunt calificate ca plagiere. Mai mult ca atât, nu este tolerată nici utilizarea ideilor străine fără citarea sursei. Ei posedă softuri performante care permit detectarea imediată a plagierii, aşa că ori scrii ceva de-al tău, ori nu scrii deloc”.

Potrivit lui Alexandru Culiuc, doctorand moldovean la Harvard, în Statele Unite ale Americii copierea se pedepseşte prin exmatriculare, fără drept de a fi reînmatriculat la oricare dintre universităţile statului în care s-a înregistrat fapta.

Pedeapsa este deosebit de gravă, fiindcă orice cetăţean se bucură de reduceri de taxe numai în statul în care trăieşte. Dacă este alungat din statul în care trăieşte, el nu-şi poate face studiile decât prin plata integrală a taxei. Noi suntem departe de asemenea normalităţi. La noi, normalitatea poarta numele de copy-paste”, mai spune Alexandru.

Și cum e tratată problema în Moldova

Profesorii care sunt direct implicaţi în prevenirea şi identificarea plagiatului strâng din umeri la argumentele aduse.

Aneta Gonţa, prodecan la Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării (USM) vede problema în faptul că unii profesori coordonează câte 18-20 teze de licenţă sau masterat în acelaşi timp. Aşa că ea nu-şi imaginează cum poţi să urmăreşti corectitudinea fiecăreia dintre ele, dacă tezele sunt prezentate în cel mai bun caz cu o săptămână înainte de termenul limită.

Svetlana Parmacli, şefă a Secţiei de Control al Procesului Educaţional (ULIM) spune că ei pun accent pe responsabilizarea studentului şi nu pe penalizarea lui. „Cu 20 de zile înainte de susţinerea publică, tezele sunt verificate minuţios de angajaţii secţiei… E greu, dar ce să facem, lucrăm fără odihnă şi week-end-uri în această perioadă”, menţionează ea. Merită să menţionăm că anul trecut au fost depuse peste 1300 teze de licenţă şi peste 300 de master, dintre care niciuna nu a fost respinsă pe motiv de plagiere.

Moldova, fără precedent în plagiat

Puţinele încercări de a penaliza plagiatul în Republica Moldova până acum nu au avut o finalitate categorică.

La susţinerea tezei de licenţă din vara anului 2010, un student la ASEM, a luat nota 2. Comisia de evaluare a constatat că teza este plagiată. Faptul a fost confirmat de către Ala Cotelnic, prorector ASEM. Studentul a acţionat ASEM-ul în judecată, susţinându-şi nevinovăţia.

Contactat de noi, Acesta motivează că i s-au cerut favoruri pentru o notă înaltă la teză şi când a refuzat să plătească, i s-a incriminat plagiatul. La rândul său, Boris Chistruga, şeful Catedrei REI, a spus că este un caz ideal de plagiarism, uşor de demonstrat în instanţă, dar că nu poate oferi mai multe detalii până când nu va finaliza procesul de judecată.

în același timp, Aurelia Tomşa, preşedintele Comisiei de Etică de la ASEM, susţine în continuare că nu ştie de existenţa vreunui caz de plagiat: „La noi nu s-a adresat nimeni!”.

Un alt caz, de data aceasta în domeniul academic, este cel al lui Abib Nasih Hussein. Acesta, cetăţean al Suediei, a încercat recent să obţină titlul de doctor prezentând aproape 40 de pagini copiate integral din teza de doctor a Annei Terentieva din Rusia, susţinută la o universitate din Ecaterinburg, Rusia.

Valeriu Canţâr, preşedintele Comisiei Naţionale de Acreditare şi Atestare, spune că principala problemă este lipsa unui remediu legal viabil de luptă cu plagiatul. Acest lucru, spune el, este evident mai ales în situaţia absurdă în care s-a pomenit CNAA în cazul recent cu Lazăr Tipa, doctorand la Universitatea de Educaţie Fizică şi Sport.

Acesta, fiind prins că a plagiat peste patru pagini dintr-o altă lucrare, a acţionat Comisia în judecată pe motiv că legea privind drepturile de autor nu consideră plagiat textul preluat cu acordul autorului originalului.

Mai mult ca atât, amendarea în 2004 a art. 93 a Codului de Ştiinţă şi Inovaţie „a obligat experţii din cadrul CNAA-ul să meargă în judecată, unde cei care sunt „mai experţi” vor decide dacă poate sau nu avea loc penalizarea”, mai adaugă Valeriu Canțâr.

Astfel, nici cele două cazuri de plagiat detectate de CNAA în 2010 din 202 de lucrări analizate, nu pot fi duse la bun sfârşit. Atunci, cum rămâne cu promisiunea CNAA de a examina acuzațiile de plagiat care abundă în cazuri celebre, cum ar fi cel al politicianului Victor Stepaniuc, doctor în istorie?

Distribuie articolul: