A plecat din țară acum 10 ani cu o diplomă în buzunar și cu 2 experiențe profesionale (jumătate de an de ajutor de procuror la Chișinău și ulterior jurist la o înterprindere publică). După o „escală” profesională la București, a urmat Strasbourgul, acolo unde acum este angajată în cadrul Comisiei de Monitorizare a celor 47 de țări-membre. De ce din depărtari europene, Chișinăul arată ca o locomotivă care și-a pierdut vagoanele, și care este valoarea adăugată cu care vin migranții moldoveni, am aflat din discuția cu Olesea Savca.

„Plecarea din țară a fost o adevărată provocare și am făcut-o pentru că am avut nevoie de un orizont mult mai larg, vroiam să văd cât mai departe și să cunosc cât mai multe. Am plecat inițial la București, unde am lucrat în domeniul privat, pentru sucursala unei societăți străine pe care am înființat-o și am administrat-o timp de un an și jumătate. A fost o experiență de management foarte interesantă și utilă pentru „creșterea” mea. În această perioadă m-am îndrăgostit de București, devenind astfel orașul meu de suflet”, își amintește Olesea.

„Diploma din Moldova n-o pot folosi pe piața muncii”
De 7 ani este stabilită în Franța. Odată ajunsă într-o țară europeană și mai îndepărtată decât România și Moldova, Olesea a descoperit că diploma care confirma nivelul ei intelectual, n-avea nici o valoare la Strasbourg.

„În Franța, am înțeles că diploma mea din Republica Moldova nu o pot folosi pe piața muncii, așa că m-am înscris imediat la studii postuniversitare. Astfel, am absolvit un Master în domeniul Afacerilor Internaționale și un al doilea Master în domeniul Drepturilor Omului la Institutul de Înalte Studii Europene. Între aceste două masterate am lucrat în domeniul privat precum și realizat 3 stagii profesionale: două în Parlamentul European și unul la Consiliul Europei. Mă consider foarte norocoasă că am ajuns în acest oraș micuț, cochet dar și cosmopolit. Iubesc enorm Strasbourgul și am impresia ca e reciproc (zâmbește)”, povestește Olesea Savca.

Experiențe în mai multe instituții europene
Faptul că a trebuit să obțină două diplome de master au făcut-o pe Olesea să prindă și mai mult curaj, reuşind să obțină experiențe-n mai multe instituții europene foarte importante la nivel internațional.

„Experiența din Parlamentul European de la Bruxelles a fost una foarte specială și am avut numeroase ocazii să întâlnesc oameni speciali și consacrați, să particip la diverse evenimente și conferințe care m-au îmbogățit enorm. Tot în Bruxelles, încă în 2008 în cadrul mai multor discuții am înțeles cum este percepută Moldova și la ce se rezumă cunoștințele străinilor despre țara noastră. Din acea perioadă am început sa militez pentru o altă imagine pentru Republica Moldova. Nu voi intră însa în detalii aici pentru că am un sac cu of”, spune Olesea.

„După experiența din Parlamentul European, am revenit la Strasbourg. Am realizat ulterior un stagiu la Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei. După stagiu am obținut un contract la Congresul Puterilor Locale și Regionale al Consiliul Europei, unde activez de 2 ani în cadrul Comisiei de Monitorizare a celor 47 țări membre. Este o activitate foarte pasionantă și o experiență unică în sine”, continuă ea să povestească cu mult entuziasm.

În Chișinău se dezvoltă vertiginos VIP-ismul și snobismul
Întâlnirile autorităţilor de la Chişinău cu diplomaţii europeni nu sunt suficiente pentru a fi construită o imagine pozitivă pentru ţara noastră. Experienţele din ţările europene şi micile călătorii spre casă, au făcut ca Olesea să descopere unele lucruri.

„Chiar dacă încercăm să-i convingem pe cei de la Bruxelles că am realizat foarte multe, ceea ce este în mare parte adevarat, Republica Moldova rămâne deocamdată o țară a contrastelor. Chișinăul a făcut multe progrese în ultimii ani, atât de multe încat a reușit să devină una dintre cele mai „glamour-oase” capitale (zâmbește), dar nu și mediul rural, care supraviețuiește în continuare în întuneric și uitat de autorități. În timp ce în Chișinău se dezvoltă vertiginos VIP-ismul și snobismul, satele Moldovei se asfixiază lent, dar sigur. In occident, satul este locul de refugiu al cetățenilor și reprezintă o sursa importantă de venituri ce provin din ecoturism. Satele Moldovei, însă, sunt foarte departe de această perspectivă, inițiativele în acest sens fiind foarte modeste”, afirmă Olesea.

„În ce privește aspirațiile noastre europene, foarte des am impresia că doar Chișinăul conștientizează ce presupune cu adevărat o eventuală integrare și doar Chișinăul aleargă spre UE ca o locomotivă ce scoate mult fum, dar care și-a pierdut vagoanele undeva prin satele întunecoase. Pentru restul maselor lucrurile sunt prea stufoase, ca să-l citez pe un om din mass-media locală. Trebuie sa spunem lucrurilor pe nume: astăzi, oamenii noștri simpli nu au cultura europeană pentru a face față angajamentelor europene. Pentru foarte mulți, UE înseamnă doar un salariu mai bun și o viață de vis. Or, această percepție europeană este complet eronată”, adaugă tânăra.

Sacul cu of-urile din Republica Moldova
Alte capitole la care există descrepanțe enorme față de occident ar fi securitatea publică, sănătatea, poliția, infrastructura și mai ales calitatea serviciilor, spune Olesea. “Nu o să intru în detalii la fiecare domeniu, voi rămâne însă la capitolul servicii. Neavând resurse din alte domenii, Republica Moldova AR TREBUI să aibă servicii impecabile, chiar de la frontieră.

Calitatea serviciilor în orice domeniu rămâne dezolantă iar tratamentul uman este impardonabil. Iți piere orice chef de a mai solicita un serviciu sau de a cumpăra ceva când întâlnești agenți comericiali supărați pe viață sau deranjați că i-ai stricat plăcerea de suduku, pauza de cafea sau bârfa cu alte colege, când intri la el în magazin. Precum și când se uită încruntați după ce ai răsfoit un pic produsele sale și nu ai cumpărat nimic. Mai există o categorie care te apostrofează de le ușă să nu-i atingi produsele „franțuzești” sau care te trateaza în funcție de cât de multe strasuri ai pe pleoape, unghii, rochie și pantofi. De solidaritate comercială, amabilitate și un simplu zâmbet… nici nu mai vorbesc, e criză mare. Ma întorc de fiecare dată din Moldova cu un sac plin cu povești cu vânzătoare și chelneri tupeiști”.

„Și un ultim „of” ar fi despre oamenii triști. Sunt foarte conștientă de toate greutățile și grijile cotidiene care apasă pe spetele oamenilor, dar totuși, rămân convinsă ca un zambet poate înfrumuseța ziua cuiva. Foarte des în Franța, întâlnești oameni care dorm în stradă și care poate nu au mâncat nimic cald de câteva zile. Dar chiar și aceștia, o sa zica „bună ziua”, o să ceară o monedă și daca nu ai să-i oferi, o să zâmbească, mulțumească și o să-ți ureze o zi bună.

Mi-aș dori foarte mult ca Moldova să învețe să zâmbească mai mult”, încheie ea șirul of-urilor cu o notă de optimism.

„Faptul că venim dintr-o țară diferită nu este nicidecum un „handicap”
Puţini sunt dintre aceia care aleg şi au curajul să-şi continuie studiile, să obţină un loc respectuos în societăţile străine, iar asta iarăşi nu face decât să ştirbească din imaginea Republicii Moldova.

„Angajarea într-o țară străină e dificilă atâta timp cât ne subapreciem noi înșine. Faptul că venim dintr-o țară diferită nu este nicidecum un handicap și nici nu înseamnă ca suntem mai slab pregătiți. Evident, la început concurența și presiunea este enormă pentru noi. Dar, ulterior, când începem să demonstrăm capacitățile noastre profesionale și interumane, lucrurile se schimbă.

Noi venim profesional cu o valoare adăugată în societatea-gazdă. Și acest lucru mi-a fost confirmat chiar de la primul interviu avut cu autoritățile franceze, când am depus cererea de integrare în Franța. Am cunoscut și situații în care străinii au fost preferați de angajatori în dezavantajul naționalilor. Și asta pentru că străinii, în primul rând vin cu un scop precis, acela fiind de a munci și un al doilea argument, este faptul că străinii nu vor profita de avantajele sistemului social în acceași masura cum o fac cetățenii statului”, povestește ea.

„Consider însă că bariera lingvistică poate împiedica accesul imediat la un job de vis și din acest considerent foarte mulți moldoveni, porniți de acasa pe cont propriu și fără prea multă experiență lingvistică, sunt nevoiți să sacrifice câțiva ani, poate chiar cei mai frumoși, pentru a ajunge la un nivel lingvistic satisfacator pentru postul de muncă râvnit. De-a lungul timpului am avut mai multe experiențe profesionale și pot să afirm cu certitudine că oamenii ce muncesc sunt apreciați și promovați indifierent dacă au sau nu accent”, accentuează Olesea.

„Fiecare moldovean plecat de acasă poartă o răspundere personală de imaginea țării”
„Integrarea mea în Franţa nu a fost doar roz. A trebuit să fac mai multe sacrificii și am trăit desigur, și multe decepții dar, mă consider un om puternic și orice dificultate prin care am trecut, nu a făcut decât să-mi marească pofta de a lupta, de a crește și a merge mai departe.

Din punctul meu de vedere, fiecare moldovean plecat de acasă poartă o răspundere personală de imaginea țării. Dar, după câțiva ani, am înțeles, că probabil nu ne-am facut toți tema foarte bine la acest capitol și avem foarte mulți codași de am ajuns în gura presei.

Pe de altă parte, în orice societate există și linsajul informațional. Mass-media și canalul cinematografic creează foarte ușor clişee şi stereoptipuri negative ușor de asimilat la nivelul conștiinței individuale. Or, articolele de presă, reportajele și filmele despre moldoveni, avem destule, în străintate. Și nu ne putem mândri”, punctează Olesea.

Traseul Strasbourg-Bucureşti-Chişinău şi lucruri la care eşti nevoit să renunţi
Revine în Moldova o dată pe an, dar neapărat găseşte un motiv să treacă şi prin București. „Este oraşul meu de suflet, vorba poetului Adrian Păunescu : „Nu ştiu de ce, pe cât m-afund în viaţă, mă simt atras de fleacuri omeneşti, şi-mi place-n anotimpul de vacanță să-ntârzii, să rămân în Bucureşti.”

„La Strasbourg îmi este dor de cei dragi și de limba română cea adevărată, nu cea mutilată. Dar sunt fericită pentru că Strasbourg-ul a fost foarte generos cu mine, din primele zile când rătăceam pe straduțele cochete parcă scoase din poveste. Acest oraș minunat și cosmopolit mi-a oferit un peisaj multicultural, mi-a șlefuit personalitatea și mi-a oferit, în cale, oameni de valoare pe care îi apreciez și îi iubesc. 

În ce priveste lipsurile, când pleci din propria țară trebuie să înveți să gestionezi tot ce eventual îți poate lipsi, să transformi poftele, să înlocuiești dorințele sau efectiv, să accepți noul ritm de viață. Sa vii în altă țară și să ai pretenția că în țara respectivă nu se vând pufuleți sau ciocolate « Chișinăul de seară» ar însemna să trăiești nefericit și cu frustrări (zâmbește). Consider că am învățat foarte bine această lecție și am descoperit o groază de lucruri noi și interesante și astfel, nu ma pot plânge de nimic în Strasbourg”, afirmă Olesea.

„Moldova are nevoie de moldoveni și în alte țări”
„Urmărind atent tot ce se întâmplă zilnic în Moldova, pot constata cu admirație că țara noastră are tineri frumoși, talentați, ingenioși și activi. Iar aceasta înseamna că Moldova este pe mâini bune, mai bune decât cele ale politicienilor. Din perspectiva celui plecat de ceva vreme, nu cred că țara noastră are nevoie de prezența noastră fizică.

Moldova are nevoie de moldoveni și în alte țări, pentru că noi toți, și fiecare în parte, suntem mesagerii direcți și cei mai obiectivi a tot ce reprezintă cu adevărat Republica Moldova. Noi suntem, dacă vreți, publicitatea gratuită, voluntarii permanenți și prima imagine a țării oriunde în lume, noi având contactul direct cu societatea gazdă și cu normele pe care le impune această societate. Îmi place enorm acest statut și am grijă tot timpul ca prietenii mei și cei pe care îi intâlnesc să cunoască cât mai multe despre Moldova”, încheie Olesea Savca.

 

Distribuie articolul: