Doina Munteanu dă sfături bogătaşilor din toată lumea. Coafată şi îmbrăcată la patru ace, cu zâmbet pe buze şi asistată de un designer, ea vinde branduri de lux clienţilor vip ai galeriilor Lafayette. Ţinuta impecabilă şi patru limbi vorbite fluent i-au dat carte verde pentru a accede în lumea opulenţei de la Paris. Acceptul de la Sorbonna

Cu patru ani în urmă a început totul de la zero. A lasat în urma cariera şi viaţa din Chişinău, pentru a-şi urma „dragostea” la Paris. Nu i-a fost uşor, însă zarurile au fost aruncate. Acum de dragul fiicei sale, Doina îşi vede viitorul în Franţa.
Ajunsă la Paris, nu a stat mult pe gânduri şi s-a pus pe treabă. În topul listei a fost învăţarea francezei. „De fapt, prima mea profesoară de franceză a fost o fetiţă de noua ani. Făceam baby sitting şi ea mă corecta când nu conjungam corect un verb sau nu alcătuiam corect o propoziţie, iar eu mă bucuram că este cineva care mă corectează”.

Apoi s-a ambiţionat să urmeze o facultate. „Învăţam franceza din mers: din stradă, de la televizor … ca să susţin examenul de franceză şi să fiu acceptată la Sorbonna”. La sfâşit de august, perseverenţa i-a fost răsplătită. Primeşte acceptul de la Sorbonna. Astfel, în doar câteva luni de şedere în Franţa reuşeşte să devină studentă la limbi străine.

Zâmbet non stop în galeriile luxului

De altfel, ca şi toţi imigranţii ajunşi în Franţa, Doina a trecut prin „petit boulot”, adică job-uri mici şi ocazionale. A făcut baby sitting şi a fost model, iar din vara lui 2012, Doina lucrează într-un magazin care este zilnic vizitat de peste 100 de mii cumpărători… galeriile Lafayette.

În inima Parisului, Doina consiliază clientela selectă al galeriilor Lafayette: de la prinţese arăboaice până la ruşi miliardari.

„Lucrez câte opt ore pe zi, am program flexibil, dar e solicitant, mai ales că este o muncă ce ţine de comunicare. Vorbesc în patru limbi şi trebuie să mă reconectez repede la limba vorbită de fiecare client. Meseria mea este să declanşez pofta de a cumpăra, să fiu credibilă şi să am o ţinută impecabilă”. Doina îşi aminteşte că din primele zile a învăţat să zâmbească şi să-şi controleze gesturile, ca să nu fie prea amplificate. „Vindem lux şi trebuie să fim credibile, de asta purtăm haine de brand şi ne retuşăm machiajul de câteva ori pe zi”.

„… este doar un pasaj din viaţa mea”

Chiar dacă i-a luat timp să se obişnuiască cu proverbialul stil de a fi „ursuz şi morocănos” al parizienilor, Doina îşi vede viitorul la Paris. „De Moldova mă leagă doar părinţii şi rudele. Îmi doresc un viitor mai bun pentru fiica mea. Ciudat, când eram în Moldova eram de dreaptă, iar de când locuiesc în Franţa, categoric sunt de stânga. Aici până şi cel mai sărac om nu moare de foame. Statul are grijă de cetăţenii săi”. Doina povesteşte că actualul job îl vede ca pe un pasaj din viaţa ei, iar în câţiva ani se vede intepretă/ traducătoare într-o organizaţie internaţională la Paris.

 

Distribuie articolul: