Diana Dumitru, doctor în știinte istorice, conferențiar universitar la Universitatea Pedagogică și soțul ei, Carter Johnson, au obținut un premiu pentru studiul publicat în revista World Politics din SUA. Diana locuiește în Moldova, dar și în multe alte țări unde se află soțul ei. Cercetătoarea nu se oprește aici – intenționează să tipărească o carte în SUA. Mai multe detalii despre premiul acordat de American Political Science Association aflați din interviu.
Cum a ajuns articolul vostru să fie tipărit în una dintre cele mai renumite publicații internaționale în domeniul științelor politice?
A ajuns exact așa cum se procedează în Occident, în domeniul publicațiilor științifice (spre deosebire de Moldova). Noi am trimis articolul printr-un sistem special online pe pagina revistei World Politics. Mai apoi a urmat procesul standard. Redactorul revistei a expediat articolul la 3 recenzenți anonimi, specialiști în domeniu, pentru ca aceștia să se pronunțe asupra calității articolului și să recomande/sau nu publicarea în revista World Politics. Este important să se înțeleagă ca numele noastre au fost omise în articolul trimis recenzenților, pentru ca aceștia să nu fie în nici un fel influențați de identitatea autorului/rilor studiului, ci să se concentreze exclusiv asupra calității studiului dat. Recenziile au fost pozitive. Însă am primit și unele sugestii serioase care vizau îmbunătățirea anumitor aspecte ale studiului. Am lucrat intensiv ca să facem față acestor comentarii și am reușit.

Cum apreciați acest premiu și cât de important este pentru voi?
Evident, premiul dat este o apreciere extrem de semnificativă a activității mele științifice. Publicarea articolului într-o revistă științifică de renume, precum World Politics este o realizare memorabilă în cariera oricărui cercetător, însă premiul dat a venit ca o surpriză absolută! Am primit multe cuvinte călduroase de felicitare de la colegi din SUA și alte țări, iar unii dintre ei au menționat importanța studiului nostru pentru anumite generalizări pe care le permite acest articol, în afara temei analizate nemijlocit. Cât privește importanța premiului, în mare parte, eu văd valoarea acestuia în sporirea vizibilității studiului nostru.

Ce conține studiul publicat?
Studiul nostru demonstrează că statul este o instituție cu oportunități enorme, inclusiv în domeniul relațiilor interumane. Anume statul, prin politice bine (sau prost) gândite poate cultiva cetățenilor săi ostilitate sau spirit de cooperare între membrii ce aparțin grupurilor diferite. În cazul nostru, ne-am focusat pe grupurile etnice – acestea pot prolifera până la nesfârșit: rasiale, culturale, religioase, sexuale etc. De fapt, statul poate utiliza o serie de instrumente, printre cele mai eficiente fiind legislația, educația, mass-media, pentru a “modela” societatea și spiritele ce o domină.

Cât timp ați muncit la acest studiu?
Am lucrat foarte mult. Procesul de selectare a materialelor, cercetarea arhivelor a durat vreo 3 ani de zile. În această perioadă de timp m-am aflat la Muzeul Memorial al Holocaustului din Washingotn DC (în 2005-2006, 10 luni), la Centrul Internațional de Studiu al Holocaustului din Ierusalim (2007, 5 luni). Carter, soțul meu, vine cu experiența sa din sfera conflictelor interetnice. El a făcut un studiu de caz pe conflictul din Transnistria și Abhazia). De fapt, ideea unui articol comun i-a aparținut lui Carter. Întotdeauna a manifestat un interes deosebit faţă de proiectul meu de studiu: relațiile dintre evrei și ne-evrei în perioada Holocaustului din România și a venit cu sugestia să facem un studiu comun. Ba chiar propusese să realizăm și o analiză statistică a materialului pe care eu îl acumulasem către acel moment. Am elaborat un sistem de analiză a materialului, apoi am prelucrat câteva sute de interviuri, pe care le colectasem către acel moment. În sfârșit, a urmat scrierea propriu-zisă, pe care am realizat-o cu Carter împreună pe parcursul anului 2008. Am trimis articolul nostru revistei World Politics. Procesul de trimitere şi publicare a articolului de către World Politics a durat 2, 5 ani. Deci calculați și singuri cât s-a muncit…

În ce constă relația dintre diferite grupuri etnice în RM? Ce concluzii poate trage RM din acest studiu?
Studiind relația dintre evrei și ne-evrei pe teritoriul Basarabiei (actuala RM), constatăm că în vara anului 1941 în mai multe localități a avut loc o serie de atacuri violente împotriva evreilor. La acestea au participat grupuri de țărani localnici,  care i-au omorât pe unii dintre cei ce le fuseseră consăteni până atunci… S-a constatat și un val de jafuri pe scară largă a locuințelor evreilor (care către acel moment erau arestați/sau executați de către autoritățile române). În același timp, o parte din locuitorii Basarabiei au demonstrat sentimente de compasiune față de evreii deportați, încercând să le ofere hrană și apă pe parcursul marșului acestora spre Transnistria.

Soțul tău nu e moldovean de origine. Cum l-ai cunoscut?
Carter este născut la Toronto și e canadian. Toată familia sa se află acolo. El și-a luat doctoratul în știinte politice la Universitatea din Maryland, College Park, iar acum deține postul de director al American Councils for Education în Rusia (înainte avea aceeași funcţie în Turkmenistan). Ne-am cunoscut în mediul universitar. Acum este transferat la Moscova pentru job-ul său, deci şi eu fac deseori naveta spre acest oraș. Carter călătoreşte la fel de des spre Chișinău.

Care a fost contribuția fiecăruia dintre voi la realizarea materialului?
Materialul primar fusese selectat de mine, deoarece a fost parte a proiectului meu. Însă discuția ulterioară a ideii centrale, a argumentelor a fost un proces comun și de durată. Şi scrierea a fost un proces complex și cu multiple etape. Am scris separat unele compartimente ale articolului (de exemplu, eu am scris compartimentul despre politicile naționale în perioada interbelică în URSS și România, Carter însă a scris partea bibliografică din domeniul științelor politice, în care era mai versat). Unele părți ale articolului însă au fost de atâtea ori schimbate la redactările efectuate de noi, încât chiar nu ne mai amintim cine a scris primele rânduri. În rezultatul acestor redactări repetate, am și obținut un stil comun și uniform, cred eu.

Știți care e premiul oferit?
Nu avem detalii suplimentare, decât că suntem invitați la o ceremonie specială care va avea loc la sfârșitul lunii august 2012, la New Orleans, în timpul întrunirii anuale a Asociației Americane de Știinte Politice.

Veți călători pentru prima dată în SUA?
Nu, am petrecut mai mult timp în Statele Unite, inclusiv 1 an academic în Carolina de Nord și 10 luni de cercetare în Washington DC.

Este primul premiu de acest gen?
Acesta e primul premiu și e important să menționez că nu am făcut nimic special pentru a-l obține, decât că am publicat articolul. Cu siguranță, noi știam că în mediul de cercetare american sunt anumite tradiții de premiere a celor mai bune studii, dar nici prin gând nu ne-a trecut că vom fi printre autorii premiați! Există anumite comitete, formate din cercetători avansați în domeniu, care selectează cărți/articole, pe care le consideră de valoare, apoi votează pentru a decide care dintre ele merită a fi menționate. Sunt informată despre procedura dată mai degrabă din mesajul primit de la președintele secției de Politică și Istorie APSA (American Political Science Association), care ne-a scris următorul lucru despre procesul de selecţie: “Committee members put an enormous amount of thought and effort into their work – and that once they defined the pool of likely recipients your article quickly became the consensus choice”.

Aveți de gând să participați și la alte concursuri internaționale?
Pentru viitor, doar un lucru este cunoscut cu siguranță: munca noastră de cercetare va continua. Eu termin foarte curând lucrul la o carte, care urmează să fie publicată în SUA, iar Carter munceşte asupra proiectelor sale.

Despre ce e cartea pe care urmează s-o lansați?
Cartea, de fapt, reprezintă o desfășurare a articolului care a luat premiul. În ea se analizează în plan comparativ evoluția situației evreilor în perioada interbelică în statul sovietic și în România (adică, corespunzător Transnistria și Basarabia), iar într-un alt compartiment al cărții se analizează ce atitudine a manifestat pupulația locală creștină (din Basarabia și Transnistria) față de evrei în anii 1941-1944.

Distribuie articolul: