Prezentăm frecvent istorii ale basarabencelor care își croiesc fericirea peste tot în lume, iar asta nu pentru a încuraja migrația, ci pentru a le ilustra puterea și a sublinia diferențele de sistem, care ne dezavantajează ca și stat. Pe Silvia Șchiopu am reușit să o cunoaștem grație afacerii dulci pe care o gestionează în orașul irlandez Limerick. Iată însă că afară de cofetară autodidactă, moldoveanca este și mama a doi copii, dintre care mezinul a venit pe lume anume acolo. Noi am fost curioși să aflăm ce înseamnă să devii mamă în Irlanda, dar și ce diferențe majore implică sistemul educațional pentru școlarii mici, mai ales cei veniți din străinătate.

Decizia de a deveni mamă la Limerick – al treilea cel mai mare oraș din Irlanda:

„Decizia de a rămăne în Irlanda, poate pentru totdeauna, a venit în momentul când am aflat că familia se va mări, în septembrie 2015, când urma să apară pe lume Eugen- feciorul tatei.

Sincer, am intrat în panică, deoarece eram „nouă”, într-o țară încă străină pentru mine; nu cunoșteam nimic. Am fost plăcut surprinsă de sistemul medical de aici, de profesionalismul cu care am fost ghidată pe toată perioada sarcinii. Nici o secundă nu m-am simțit discriminată pentru faptul că sunt de altă naționalitate și engleza mea încă șchiopăta.”

11953220_945570292174301_519711459936687773_n

Gravidele din Irlanda sunt mai mult decât pregătite de momentul nașterii:

17619070_1168558379937681_1213538914_n„La prima vizită cu medicul de la maternitate, mi s-a oferit traducător gratuit, am avut o discuție confidențială de 40 minute cu psihologul spitalului, unde am fost întrebată dacă nu sunt supusă agresiunii fizice sau sexuale, în timpul discuției soțul stând după ușă. Toate investigațiile, vitaminele și alte proceduri sunt absolut gratuite. Pe toată perioada sarcinii se oferă cursuri gratuite de înot pentru gravide, cursuri prenatale, unde moașa șefă povestește despre naștere și despre politica spitalului în care urmează să naști. Am aflat care sunt avantajele hrănirii de la sân. Am vizitat camerele de travaliu și ni s-a prezentat echipamentul care se află acolo și în ce situații este folosit. Am aflat o grămadă de lucruri utile. Și, poate mai important, moașa-șefă ne-a ținut moralul pozitiv și a răspuns cu grijă la toate întrebările pe care le-am avut.”

Spital privat sau unul „de stat”?

„Eu am născut acum un an și jumătate în Irlanda, la un spital de stat. Aici nu poți naște la dorință prin cezariană, decât dacă există un motiv bine întemeiat. Cu câțiva ani în urmă, am avut o intervenție chirurgicală la spate și, ca să se evite anumite complicații în timpul nașterii naturale am fost programată pentru cezariană.”

17554605_1168558383271014_77546710_n

Parteneriat la naștere:

„Ziua în care s-a născut băiețelul nostru – Eugen, e o amintire plăcută, deoarece am avut parte de atenția și grija unei echipe profesioniste, care nu aștepta mai repede să se încheie operația să-și primească plicul cu mulțumirea. Pe tot parcursul operației, soțul îmi era alături, „împachetat” din cap și până-n picioare în haine speciale.”

14448909_1182854665112528_2968696187684041384_n

Recuperarea:

„Zilele de recuperare, de după operație, au fost ușoare, deoarece mereu aveam alături pe cineva dintre medici. În fiecare dimineață ni se aducea meniul ca să alegem ce să mâncăm, acolo erau incluse toate produsele care în Moldova sunt interzise mamelor care alăptează… din prima zi am avut la masă și legume proaspete, și fructe, și cafea.

Prima dată am născut în Moldova și e imposibil să nu poți face o comparație. Acasă aceste servicii sunt valabile doar în clinicile private și costă bani nebuni. Dacă ar sta în puterile noastre să schimbăm ceva!”

14095779_1158989694165692_652048487148698328_n

O adaptare academică dificilă, dar nu imposibilă:

„Ne simțim împliniți aici și chiar dacă nu suntem de mult timp în Irlanda, am reușit să ne încadrăm fiecare în domeniul său. Ne bucurăm și suntem mândri de reușitele fiicei mai mari; de 2 ani merge la școală aici și din start a dat dovadă că e puternică și nu i-a fost frică să înceapă o viață nouă, chiar dacă la început se vedea că îi vine greu, învățând toate disciplinele în engleză. Însă noi mereu, la fel ca și colegii săi, au ajutat-o mult.”

11541276_731112867015570_330810344_n

În Irlanda, uniforma este obligatorie indiferent de școală:

10985035_913528702045127_1415466937209668395_n„În Irlanda este un sistem de învăţământ cu totul deosebit. Elevii sunt mai relaxaţi. Se pune accentul pe formarea elevului ca şi personalitate creativă. Sunt organizate multe activităţi practice şi nu se pun în prim-plan testările, evaluările. Copiii nu sunt atât de stresaţi cu teme, iar în weekend nu au teme pe acasă.

Învățământul este gratuit, iar ceea ce vine din partea părinților este doar uniforma și carțile, dar și la acest capitol statul are grijă și oferă ajutor la început de an pentru rechizite si uniformă. În Irlanda, uniforma este obligatorie indiferent de școală, iar fiecare școală sau colegiu are uniformă personalizată.

În Irlanda nu există „fondul clasei”, „fondul școlii” sau „cotizații”, ținând cont că școlile sunt finanțate de la bugetul de stat. Mă bucură faptul că fiica mea se duce la școală cu mare plăcere, chiar dacă lecțiile încep la 9:00 și se termină la 14:45.”

Vezi și:

Silvia Șchiopu, despre Irlanda și mini-afacerea cu deserturi: „Aici familia noastră a renăscut, aici ne simțim acasă!”

Foto: Arhiva personală