Nu poartă oglindă în geantă, îl citeşte pe Baudelaire şi suferă când cineva vorbeşte de rău despre ea. De la tiza ei din roman a prins pasiunea, de la autoarea Georges Sand a luat ambiţia şi curajul. Este Indiana – femeia care spune „da” provocării şi zice „nu” pseudoartiștilor.

Nume, muzică şi lectură

Că numele i se trage de la eroina din romanul omonim de Georges Sand, știe oricine a citit revistele autohtone. Ceea ce știu mai puțin cititorii e faptul că și-a început cariera abia după 26 de ani, având în spate o căsnicie și în brațe un copil.

Istoria ei porneşte într-o mahala de lângă Bălţi, mai exact în satul Pîrliţa Bălţilor. „Părinţii mei erau profesori în școală, iar eu, după ce am prins toate buchiile, citeam incontinuu, era o mare pasiune mi-a rămas şi acum.”

în clasa a doua a mers la şcoala muzicală de la Bălţi. „Atunci s-a terminat copilaria mea. Mă trezeam dimineaţa şi veneam acasă seară pe întuneric. în schimb, sâmbăta şi duminica nu mă deranja nimeni, eu citeam.”

La un moment dat, un teribil accident a zguduit întreaga familie. Despre asta, Indiana nu vorbește foarte mult. „Când s-a stins fratele, aveam 18 ani. Nu-mi mai ardea de cântat, nici acum nu pot să cânt la pianul de acasă. Am încercat după 17 ani şi a durut”, mărturiseşte Indiana.

A urmat o căsnicie, un copil şi rutină… Până la un moment, când, la 26 ani, Indiana şi-a zis „gata, plec!”. „Nu mai eram de acolo, nu mă mai duceam cu plăcere la serviciu, aşa că mi-am luat copilul şi am venit la Chişinău.”

Un start târziu

Oare câte alte tinere femei au venit din provincie la Chișinău, câte n-au trecut și ele prin experiența „cuceririi capitalei”, cu tot ce înseamnă asta…

Pentru Indiana, schimbarea a însemnat un serviciu la radio şi încă unul la şcoală. Și încă: chirie, lipsuri, despărţirea de părinţi şi de copil (dupa primele 2 luni, a fost nevoită să-l ducă pe băiatul său, Ovidiu, înapoi la părinţi).

în tot acest timp, unica motivaţie era să nu dezamăgească. „Trebuia să rămân la Chişinău, pentru că odată ce am venit nu puteam să mă întorc înapoi.”

Nu se lamentează de primii ani ai aflării sale la Chişinău, însă recunoaşte că experienţa a responsabilizat-o: „După asta, nu mai poţi trece pur şi simplu pe lângă un om care îţi cere ajutor.” Pe de altă parte, adaptarea i-a scos la iveală noi trăsături: „Poate am devenit şi mai rea, dar nu în sens de căţea, dar în a păstra ceea ce este al meu”, adaugă Indiana.

Anticipare din prima clipă

Muzica a intrat în viaţa ei repede, dar delicat ca o cucoană. La acest capitol, Indiana spune că a avut o presimţire, pe care astăzi o probează prin fapte.

„Eram la un concert de 27 august în Piaţa Marii Adunări Naţionale şi eram împreună cu o elevă de-a mea. Privind la scenă, i-am zis: „Lily, îţi promit că la anul eu voi cânta între Natalia Barbu şi Ion Suruceanu.” Şi exact peste un an, aşa s-a și întâmplat. Am și acum filmările de la concert”, povestește zâmbind Indiana.

în viaţa reală, împlinirea „nebuniei” a însemnat o colaborare cu Andrei Sava şi înregistrarea primei piesei „Ultima iubire”, apoi încă două piese semnate de acelaşi compozitor.

A urmat apoi piesa cu Adrian Ursu „Drumul spre inima ta” şi colaborarea cu Georgeta Voinovan la piesa „Ultima oară”. Astfel, Indiana şi-a împlinit nu doar visul de a înregistra o piesă în studiou, dar a ajuns să cânte şi în PMAN, şi la Palatul Naţional.

Recuperarea esenței de femeie

între timp, Indiana și-a adus băiatul lângă ea, s-a recăsătorit, iar viața particulară s-a refăcut, ca o dovadă în plus a zicalei „Norocul îl favorizează pe cel curajos”. Despre actualul soț nu vrea să dea prea multe detalii, spunând doar că este un om cu capul bine circumvoluţionat şi pantofii bine lustruiţi.

Iar în viața de zi cu zi, Indiana este DJ și prezentatoare la radio, pentru că de la microfon transmite emoţie; are un blog, pentru că scrisul este o pasiune şi cântă, pentru că acesta i-a fost visul.

Distribuie articolul: