Satul Donici l-am găsit îngheţat de vreme şi de timp. Strada principală te duce până la Biserica satului, iar în apropiere vei găsi şi casa marelui fabulist Alexandru Donici. Casa-Muzeu „Alexandru Donici” se află într-o stare bună,  îngrijită am găsit şi curtea, păcat că vizitatori, acum iarna, sunt puţini.

Intrarea este gratuită pentru toţi, însă fotografierea şi filmările nu se permit. Dar cum aveam nevoie să fac ceva poze, am insistat să ne dea voie, doar că permisiunea ne-a dat-o însuşi directorul muzeului, tot el ne-a fost şi ghid. Vă redau câte ceva atât din relatarea ghidului dar şi din informaţia care am găsit-o la intrare.

Intrare Donici

Deci prima atestare a localităţii Donici a fost în mai 1436 sub numele de Bezinu, partea de jos a satului şi Stânca, partea de sus a satului. Familia Donici, Dumitru şi Elena, părinţii fabulistului erau o familie de mici boieri, cu părinţi şi bunici spătari şi logofeţi. Familia avea patru băieţi, Andronache, Alexandru, Petru, Gheorghe. Alexandru s-a născut la 19 ianuarie 1806.

Donici

Pe Alexandu şi Andronache i-au trimis în Sankt Petersburg la şcoala de cadeţi, la o vârstă destul de timpurie, la opt respectiv 12 ani. Doar Alexandru a absolvit şcoala, să le facă pe plac părinţilor, Andrei (Andronache), venise mai devreme acasă la părinţi. După o perioadă de slujbă în armata imperială revine şi Alecu acasă, în Chişinău. Familia avea o casă destul de mare în oraş.

Casa Donici

A început să scrie fabule şi să traducă mult din Puskin, La Fontaine şi Crâlov. Scrierile personale nu prea putea să le publice, aşa că s-a mutat peste Prut în Piatra Neamţ. Acolo a trăit toată viaţa, în provincie, fiind însă destul de respectat de intelectualitatea vremii din Bucureşti.

Casa donici

În conacul din Basarabia au rămas părinţii şi Andronache cu familia, toţi sunt îngropaţi în cavoul familie, de lângă biserica satului. Biserica a fost recent renovată, este de o frumuseţe rară, construită de familia Donici după o copie a unei Catedrale din Sankt Petersburg. Acum în satul Donici nu veţi găsi pe nimeni cu acest nume, vlăstari de-ale Donicilor s-au împrăştiat în lumea mare.

casa Donici

În muzeu sunt puţine lucruri de-ale familie. În Casa Mare este mobilier din sec.XIX care redă atmosfera de altă dată dar nu a aparţinut familie, a fost o donaţie de la Muzeul de Istorie din Chişinău. Casa are 4 odăi, 2 sunt mai deosebite, Casa Mare şi biroul de lucru, celelalte două sunt cu exponate: cărţi editate în diferite perioade şi fotografii din perioada sovietică, pe când s-a deschis muzeul. Apropo, muzeului nu a fost renovat de la deschidere din 1976.

Donici

Biserica Donici

După vizita de la muzeu ne-am oprit un pic şi la biserică, după cum spuneam este foarte frumoasă, nici nu mă aşteptam să găsesc într-un sat rătăcit o aşa bijuterie. După bisercă am mers la Izvorul Stânca, amenajat şi el de familia Donici, pe vremuri a fost foarte frumos, am văzut în fotografii mai vechi, acum însă a fost distrus de „restauratorii moderni”.

Casa Donici

Informaţii utile:
Satul se află la 10 km. depărtare de satul Peresecina din raionul Orhei.
Intrarea liberă.Dacă ajungeţi pe acolo, treceţi şi pe la Mănăstirea Curchi, este în apropiere.
De ce să mergi? Fiindcă lururile frumoase se reţin mai uşor dacă le şi vezi.

Viorica Tarlapan-Ataman

travelblog.md