Dacă ar fi să dea timpul înapoi spune că nu ar schimba nimic, pentru că a meritat să aștepte. Deși, departe de Chișinău și nu în calitate de jurnalistă, Tatiana Țibuleac recunoaște că viața de familie o încântă, iar bucuria ei cea mare e fiul, Alexandru. Povestiți-ne un pic cum e viața Dvs. acum, departe de rude și jobul pe care îl aveați la Chișinău?

Departe de job și departe de rude – sunt două întrebări separate. Atunci când am decis să plec la Paris am știut, într-un fel, că pun punct jurnalisticii. Eram pregătită pentru asta și nu am nici un fel de regrete. PRO TV a făcut parte din viața mea timp de 9 ani, însă venise momentul să schimb ceva. Vroiam o familie, un copil și așa s-a întâmplat că pentru asta a trebuit să las totul și să plec în altă țară. Mă bucur că am facut-o.
Rămân jurnalist în suflet, însă cred că am intrat într-o nouă etapă din viața mea. Acum, la această vârstă, alte activități îmi par mai interesante.
Cât despre rude – la Chișinău mi-au rămas părinții și acest lucru ma întristează, mai ales de când a apărut Alexandru. Aș vrea să îl poată vedea mai des, să crească cu bunicii alături, așa cum am crescut și eu. Sper sa pot schimba și asta într-o zi.

Cum v-ați adaptat la noul stil de viața și cum vă simțiți la Paris?

La Paris mă simt excelent, însă ca în vacanță. Cu Parisul lucrurile stau așa: sau te îndrăgostești de el pe loc, fulgerător, ca o școlăriță, sau cauți nod în papură. Eu nu m-am îndrăgostit, iar din orice vacanță vrei să te întorci acasă, chir și din una de lux. Acum încerc să definesc pentru mine ce ar fi “acasă”. Nu Moldova, nu România, nu Franța… Acestea sunt, însă, cum ar veni, detalii tehnice.
Cât despre viața de familie – sunt încântată. Niciodată n-am bănuit că viața în doi îmi va plăcea atât de tare. Eu am un caracter complicat, de asta a și durat maritatul, însă cu Tim ne-am înțeles din prima secundă.

Cum schimbă maternitatea pe o femeie? Vă doriți și alți copii ?

Mi-am dorit foarte mult un copil. Și îmi mai doresc încă unul. Rolul de mamă nu se compară cu nimic din ce am făcut până acum. Cred că dacă aș aduna toate succesele mele din toate domeniile (nu că ar fi foarte multe) și le-aș pune pe același cântar cu bucuria de a-l avea pe Alexandru – el ar câștiga cu o diferență mare.
Mulți mă cred carieristă și recunosc că, ani la rând, am cultivat această imagine. Cred, însă, că am fost carieristă pentru că nu am avut viață personală. Trebuie să-ți justifici cumva ție însăți singurătatea. Atunci când ești mai tot timpul singură, lumea te crede și rece, și dură, și rea. Așa este mai simplu pentru toți. Eu, dacă aveam cu cine, mă măritam devreme pentru că mereu mi-am dorit o familie. Ei, dar viața a arătat că e bine că am așteptat. A meritat.

Ați făcut o carieră de succes în televiziune, o meserie care necesită mult timp și dăruire. Cum e să spui «stop» și practic să te dizolvi în viața de familie?

Dacă spui sau nu “stop” depinde de fiecare. Eu cred ca, dacă îți dorești foarte tare, le poți combina pe ambele. Eu nu pot spune că “m-am dizolvat” în viața de familie. Nu am încetat niciodată să lucrez, atâta doar că nu am lucrat în televiziune.
În toți acești ani am lucrat cu companii străine în domeniul comunicării și trebuie să spun că mi-a plăcut enorm. Am crescut ca specalist, m-am dezvoltat, am învățat lucruri noi. Am avut și perioade când nu am făcut nimic și mi-a plăcut pentru un timp. Cred că e nevoie și de astfel de perioade. Anume atunci am înțeles că eu nu pot sta fără treabă, oricât de mulți bani aș avea.

Nu vă este dor de munca de reporter, de PRO TV? Ce planuri profesionale aveți ?

Soțul meu glumește că eu nu am încetat să fiu reporter nici o secundă. Chiar și în timpul nașterii mă interesa ce se întâmplă în detalii și puneam tot felul de întrebări.
Eu continuu să comunic cu oamenii de la PRO TV pe care îi consider prieteni. Am fost alături de ei în toate momentele și voi rămâne fidelă în inimă acestui post de televiziune. Pentru mine ei sunt cei mai buni. Am depășit însă etapa de a vrea să fiu reporter, sunt deja fete mai tinere, mai frumoase – ele trebuie să-și facă un nume. Eu am fost acolo. Acum coordonez un proiect al Uniunii Europene, care se ocupă de producție video. Îmi place foarte tare ce fac și nu doar pentru că sunt bine plătită. Simt că e un pas înainte față de ce am avut. Simt că evoluez.

Cât de des veniți în Moldova și în ce limbă comunicați în familie?

Acasă vorbim în engleză. Cu Alexandru vorbesc doar în română. În Moldova venim destul de des, acum însă mai rar cât e mic Alexandru-cel-Mare.

Distribuie articolul: