Cum să ne schimbăm soții sau partenerii de viață. Idei de la Țărăncuța veselă: “Eu mi-am schimbat bărbatul. Ani de-a rândul. Zi de zi. Decât să mă sniorcăi ca o proastă că “râgâie, e tortoșăl, își uită chiloții în baie și șosetele sub pat”, mai bine îl schimb. Așa că, fetelor, ia lăsați voi boșitu, ștergeți-vă mușii de la nas și hai să vă învăț cum să vă schimbați bărbații fără ca ei să-și dea seama”.
Își “uită” chiloții în baie
De câte ori se întâmplă să intru în baie și să văd chiloțeii lui jos, lângă cadă! Nu zic că nu-mi plac, mai ales că este piesa vestimentară cu care intru cel mai des în contact, dar nu-mi place că se dezbracă ca un bebeluș, îi lasă să cadă de pe buci în jos și așa și rămân! Îi iau și-i pun la coș. Îi spun. Zice că a uitat. Bun. În altă zi iar îi găsesc. Îi pun în coș. Îi spun. A uitat. În altă zi iar îi găsesc. Stop. Îi iau și îmbrac monitorul calculatorului cu ei. Frumooooos! A râs în hohote, iar o perioadă nici urmă de chiloți prin baie. Și când mă bucuram deja că gata, l-am debarasat de un obiceiul prost, hop și iar îi găsesc jos, lângă cadă. Îi iau frumușel și-i anin de bec. Cu gura până la urechi mi-a zis că “tare nebună mai ești. Dacă venea cineva la noi?”

Dacă vă prinde cineva cu chiloții pe bec, aveți două opțiuni, ori recunoașteți că așa v-ați penalizat soțul, ori spuneți că ați avut o noapte pasională. Evident, veți alege a doua variantă. Dacă mai găsesc vreo dată chiloții lui în baie, o să-i pun în buzunarul sacoului. Las’să vadă toți colegii că el poartă chiloți de marcă!

Șosete sub pat
Cât de curățel și îngrijit n-ar fi bărbatul, șosetele lui put! El însă spune că nu put. Nu put, pe naiba! Eu am impresia că lăsându-și șosetele pe sub pat, lângă dulap, în pantofi, în coridor, soțul meu se crede LEU și astfel el își înseamnă teritoriul. Dacă întâmplător, vreun poștaș ar intra la mine în casă și ar vedea șosetele omulețului meu lângă corlatele patului, ap gata , s-ar speria și ar fugi cu tot cu scrisoare. Pentru ca să-l conving pe omulețul meu că leoaica lui citește DOAR scrisorile lui, am strâns toate șosete de prin casă și i le-am pus sub pernă. Noapte bună, LEUL meu…

Râgâie
Uneori se screme tucma din fundul curu*ui ca să iasă râgâiala cât mai puternică și răsunătoare. I-am spus că mi-e greață de râgâieli și a început să le fâsâie. Râgâieli puse pe “mute”, fără sunet. Ca să-i fac în ciudă, am început și eu să râgâi. Copii au văzut că mama râgâie – hai și ei la râgâit! Familie de râgâiaci! I-am spus că dacă nu încetează cu goarna lui lăuntrică, va asculta toată orchestra! Gata, râgâie la WC. Da eu și acolo îl aud! Dacă i-aș interzice să “cânte” în veceu, mă tem că-și va folosi truba lăuntrică și dimineața, la cafeaua noastră romantică, așa că tac…

Gazele
Slava Domnului, măcar cu asta n-am de-l schimbat. Îi băiat cult și cu soviste. Până adoarme. Ei, da și eu când adorm, tot îs fără soviste. Așa că ori stăm ambii treji, ori ne culcăm odată. “Noaptea curu-I împărat!” așa spune Mămica. Aici n-am nici un sfat de dat. Până vă dă Termocom căldură, profitați de căldura de sub plapumă!

Nioțcăială în public
Iaca nu-i place lui să mă nioțcăie în prezența mai multor persoane. Spune că intimitățile din cuplu nu trebuiesc expuse în văzul tuturor. Mare amețât! Ni-o zis că el dacă mă pupă, ap’ vrea și să mă răstoarne. Acum, când vreau răsturnată, este suficient să-l nioțcăi. Mare amețită-s!

Cuvintele vulgare
După o zi grea de muncă și mulți nervi, evident că-l rupe să opintească niște prostolojii burduhoase ca să-ți țâuie în urechi încă vreo zece minute după asta. Dap’ stai măi băițăl, că-ți arăt eu! Și am început să vorbesc și eu așa. (…) Când am început să vorbesc ca din c*r, s-a liniștit. Acum, foarte rar, dar mai spunem și noi câte o frază deocheată, că doar nu suntem sfinți!

Cadourile potrivite
Într-un an mi-a dăruit o cruce din marmură. O sculptură. Măăăăăi, omule, măi. Evident că l-am pupat și i-am mulțumit, da pe urmăăăăă… oooof, l-am bodogănit că i-a ieșit crucea ceea pe ochi! Sunt vreo opt ani de atunci și cred că și acum regretă gafa. Când mă întreabă ce mi-aș dori de ziua mea, îi spun că tare s-ar mai potrivi la crucea ceea și un sicriu. Într-un an mi-a dăruit o ojă și un ruj roșu-roșu-roșu! Măăăăi, omule, măi! L-am pupat și i-am mulțumit.

Continuarea materialului o gasiți pe tarancutavesela.wordpress.com

Eu mi-am schimbat bărbatul și îmi place rezultatul! Și tu, nu te uita după alți bărbați și ofta, ca “uite, ce-a mai nimerit Vasâlisa cu bărbatu-su, îi romantic, îi slab, o pupă… da al meu…”!
Lasă jălea, pune mintea în mișcare și schimbă-ți bărbatul!

 

Distribuie articolul: