Îi plăceau la nebunie jocurile și gașca de prieteni din mahala. Nicu Mâță a fost, în mod clasic, la furat cireșe, aprindea ruguri de Paște, fugea la scăldat și aștepta să meargă la joacă mai ceva ca pe o sărbătoare! Un adevărat Creangă – nu degeaba îi poartă și numele!

„Am avut noroc că pe stradă/mahala noastră să fie mulți, mulți copii. Fiecare joc avea locul și sezonul lui, toate veneau într un mod firesc. Primăvară avea jocurile ei, vară la fel, toamna, iarna… de parcă ar fi avut un program bine stabilit: turcă, fotbalul, săniușul etc. Deși fiecare din prietenii mei avea acasă și struguri, și cireșe, noi oricum mergeam la furat, aveau alt gust cele luate. Rugurile de Paște, plimbările la pădure, scăldatul în cele mai aride zile de vară și multe, multe altele, dar bineînțeles era foarte multă treabă și toată această joacă venea ca un dar mult așteptat, seara târziu, duminică sau în zilele de sărbătoare”, își aduce aminte Nicu.

 Nicu Mita

Pasiunile interpretului de muzică populară sunt la fel de stranii precum cele ale lui Creangă, însă foarte comune pentru mulți copii: „Îmi plăcea să bat cuie cu ciocanul în pământ, în grădina din fața casei și toamna, când părinții mei săpau grădina găseau toate „meșteriile” mele. O altă pasiune era să adun căldări, lighene, cutii, recipiente de diferite forme, dimensiuni și materiale, le duceam pe toate în fundul grădinii și acolo mă simțeam eu „mare percuționist”. Băteam tobele ore întregi, deja și vecinii mă știau. Deși era o pasiune cam zgomotoasă, se întâmpla aproape în fiecare zi după masă”, ne mai povestește artistul.

 Nicu Mata

Sâmbătă seara era pentru Nicu Mâță cel mai așteptat moment al săptămânii, deorece știa că a doua zi este duminică și o să poată merge la joacă. „Neapărat, mama, sâmbătă seara, după ce terminam toată treaba, ne pregătea plăcinte sau colțunași, sau alte bunătăți… toate aveau un rost și timpul avea altă curgere”, își mai amintește interpretul. Nicu se bucura pe deplin și de vacanțele petrecute la bunicii din partea mamei, de la Trinca, Edineț. „Satul Trinca este așezat lângă un superb complex de stânci, un râu ce curge prin sat. Pentru mine acele locuri sunt de poveste, de parcă m-aș fi aflat în munți. Mergeam cu verișoara mea la spălat rufele la râu, verișorii mei mă duceau după stâncă, să-mi arate cum oamenii ard varul. Stăm la mătușile mele, care îmi făceau toate poftele… eram ca în sânul lui Dumnezeu”.  

Nicu Mata

Toate frumoase, dar nimic nu se compară cu frumoasele zile de duminică, petrecute în familie! „Duminicile în familie, cu ai mei acasă, aveau o plăcută stare de împlinire și confort spiritual, care de multe ori îmi lipsește. Nostalgia după acele vremuri este una firească, fiindcă atunci când devenim adulți ne hrănim tot cu acele amintiri și de multe ori încercăm să reconstituim momente din copilărie”, ne-a mai declarat Nicu Mâță.

Nicu Mata