Poveștile emigrării sunt foarte diferite, mai cu seamă raportate la timpul în care persoanele au părăsit Moldova. Eugenia și Nicolae Margineanu făceau elita culturală a anilor `90, atunci când lipsurile materiale i-au dus pe mulți departe de țara natală. Printr-un joc al sorții cei doi au ajuns în Canada, acolo unde se află deja de mai bine de 20 de ani. Eugenia Margineanu ne povestește despre șocul emotiv, despre uimirea lipsei corupției, dar și dacă ar apela la emigrare, fiind în Moldova anilor 2000.

Nu am fost niciodată tentați de ideia de a pleca din țară

Rareori aveam deplasări pe care le mai puteam admite, dar nici de acestea nu prea mi-au revenit. Eram absorbită de gândurile spre viitorul meu în lumea Artelor din R.Moldova. Așa cum soțul meu acum 23 de ani, ajungând în Canada, a beneficiat de un contract temporar de muncă, dar cu mai multe opțiuni, eu am avut momentul favorabil să-l urmez. În acele zile starea mea de spirit era una în suspans, în așteptarea „deznodământului”. Noi practic nu am avut probleme de acomodare. Ne-a ocolit mult fenomenul „șocului emotiv” prin care trece marea majoritate a celor care le revine să se integreze într-o nouă societate, la 9000 de km de plaiurile natale. Prin 1995 la Montreal nu exista comunitate de moldoveni, căci noi eram printre primii moldoveni în Canada. Organizarea unor activități artistice în comunitatea românească ne-a fost de un real suport spiritual.

Ecuația emigrării este, astăzi, cu totul alta

Referindu-ne la fenomenul emigrație, în raport cu anii 1995, actualmente în R.Moldova multe circumstanțe s-au schimbat. Acum sunt mai multe oportunități, atât pentru antreprenori, cât și pentru alte domenii. Pentru a desfășura activități de afacere, științifice sau culturale, grație progresului tehnologic, la această etapă nu este nevoie de emigrat. Acum dacă aș fi să dau cuiva sfaturi, probabil le-aș spune să studieze cât mai mult și cât mai multe limbi străine. Chiar dacă nu veți emigra, niciodată n-o să vă încurce.

Vezi și: #Cumamemigrat de la Diana Duminică, notar în Canada. A lăsat stomotologia și și-a urmat dragostea

Lipsa de corupție ar putea să vă uimească

Cunoașterea limbii țării în care emigrați o să vă ajute să depășiți mult mai ușor perioada de adaptare și integrare în noua societate. Respectarea cu strictețe a legilor, dar mai ales lipsa de corupție ar putea să vă uimească pentru început. Merită de ținut cont și de specificul climateric al diferitor țări. Multor nu le plac iernile prea lungi cu prea multă zăpadă (cazul Canadei), care crează ambuteiaje rutiere cu diverse consecințe, mereu ești nevoit să dezăpezești, etc. Copiii nu constituie un impediment în privința adaptării și integrării. Ei însușesc limbile străine foarte repede și leger, doar că imediat după sosire, unii copii se confruntă cu o criză a căilor respiratorii, până se adaptează, apoi dacă părinții nu sunt perseverenți, copiii uită rapid limba maternă.

Lipsa de comunicare, în acei ani, era cea mai mare greutate

Fiecare caz de emigrare este unul aparte, fiecare persoană sau familie se integrează diferit și are, respectiv, și impedimente diferite. Pentru unii condițiile de a se reprofila reprezintă mari probleme, pe când alții o fac cu plăcere și ușurință. Cu mai mulți ani în urmă, lipsa de comunicare cu rudele din țară era pentru mulți dintre cei care am plecat cea mai grea încercare. Acum însă, comunicarea, pe orice cale, mai cu seamă grație internetului, nu mai este o problemă.

Întâlnirile cu rudele rămân o frumoasă amintire

Emigrarea este un proces complex și dificil, compatibil doar cu persoane determinate, cu caracter tare și răzbătătoare. Nostalgia și sentimentalismul sunt calitățăți frumoase, poetice, dar nu stimulează adaptarea către noi realități. Pornind la drum, trebuie să conștientizezi faptul că întâlnirile tradiționale de la Baștină cu rude și prieteni, pentru o perioadă nedeterminată rămân o frumoasă amintire. Sentimentul „dragoste de țară” rămâne de nezdruncinat, dar contribuția noastră la prosperitatea Țării Moldovei, este ca de la distanță, modestă.

Timpurile și condițiile ne-au făcut să plecăm

Dacă ar fi să aleg încă o dată între a pleca sau nu, împrejurările în care m-aș afla ar conta cel mai mult. Ele de fapt ne-au determinat să plecăm. Dacă aș fi în condițiile anilor 95, aș proceda la fel, iar dacă aș fi acum la răspântie în R.Moldova, mai cu seamă având experiența mea de acum, în mod sigur, as rămâne pe PLAIURILE MIORITICE.

Vă mulțumim din suflet, doamnă Eugenia.

Dacă vrei să ne povestești istoria ta, să ne spui cum e să te adaptezi la mii de kilometri de casă, dar și ce ți-a reuțit să creezi, faci în acea țară, te îndemnăm să ne scrii la [email protected] #Cumamemigrat poate face un conațional să nu mai vrea să plece din țară sau îl poate ajuta pe altul să se integreze mai ușor.