Activitățile de voluntariat și spiritul de implicare și socializare au stat la baza formării personalității tinerei moldovenece despre care vă povestim astăzi. A ajuns să facă o facultate în trei țări diferite, a fondat la Cluj prima asociație dedicată femeilor din Business din regiunea Transilvaniei și a învățat să muncească mult de la chinezi. Ce a luat cu ea peste tot unde a mers, ce a împrumutat de la străini și ce recomandări le-ar da acum liceenilor pentru mai multe reușite și mai mari aspirații ne spune în interviul de mai jos, Natalia Ermicioi.

Natalia, care a fost drumul tău până în China, cum ai ajuns acolo?

Drumul meu a pornit din oraşul Chişinău, ca şi drumul multor studenţi basarabeni plecaţi la studii peste hotare. Am făcut Liceul Teoretic „Dante Alighieri” din capitală, între timp am făcut voluntariat, actorie, am lucrat la radio, la televiziune şi m-am implicat în multe alte activităţi care au pus baza a ceea ce sunt acum. Le-am lăsat pe toate, odată admisă la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, România, specializarea Economie şi Afaceri Internaţionale, un domeniu total diferit de ceea ce făcusem până atunci. Deci, mi-am pus viaţa într-un rucsac şi am pornit singură la un drum nou, necunoscut, de neimaginat.

 Natalia Ermicioi

Acolo eram doar un student basarabean, beneficiar al bursei Guvernului Român. Nimănui nu i-a păsat de ceea ce făcusem până atunci, deci am fost nevoită să-mi construiesc un drum „nou”. Rucsacul plin de cunoştinţe şi experienţe luate de acasă mi-a fost de mare folos. Am făcut doi ani de facultate la Cluj – doi ani plini de experienţe noi, după care am primit două alte burse. Grație Bursei Erasmus am studiat penultimul semestru la Universita degli Studi di Verona, Italia, iar apoi am obținut o bursă în Hangzhou, China, oferită de către Guvernul Chinez în parteneriat cu Institutul Confucius de la Cluj, pentru schimb de experienţă academică. Fiind aici, studiez intens tranziţia politico-economică a Chinei în ultimii 100 de ani, subiect pe care-l voi dezvolta şi în cadrul tezei mele de licenţă, pe care o voi prezenta în această vară, la Cluj.

Știu că, fiind studentă, ai fondat la Cluj o asociație pentru tinerele interesate de business. Ce ai reușit cu Business Ladies Club?

Chiar în primul an de facultate, am fondat împreună cu alte colege Asociaţia Business Ladies Club Cluj, inspirate fiind de femeile de afaceri din Transilvania. În paralel m-am implicat în multe proiecte la nivel naţional (România), dar şi internaţional, împărţindu-mi mereu timpul între călătorii, studenţie şi BLC. Timp de doi ani am fost preşedinte şi împreună cu echipa am organizat o serie de activităţi de mentorat, trening-uri, conferinţe care au dezvoltat abilităţile profesionale şi personale, cunoştinţele şi alte practici necesare viitoarelor femei de afaceri. În această perioadă unele domnişoare şi-au iniţiat propriile afaceri, altele şi-au dezvoltat capacităţile manageriale şi de lucru în echipă, şi-au creat relaţii, au legat prietenii. Funcţionam ca o adevărată firmă, având şi sediu într-un spaţiu locativ al universităţii, aveam departamente, ţineam contabilitate şi făceam planuri de marketing, dezvoltare şi nu numai.

 Natalia Ermicioi

Odată ce am aflat că am fost acceptată să fac schimburile academice internaţionale, am hotărât că în acest an universitar mă voi dedica mai mult educaţiei formale şi tezei de licenţă, astfel am predat organizaţia actualei conduceri şi mă bucur să văd că munca mea nu a fost zadarnică, organizaţia funcţionează şi fetele în continuare organizează activităţi pentru viitoarele femei în afaceri. Cu mândrie le urmăresc activitatea şi mă bucur să văd feţe noi, entuziasmate şi dornice de a continua ceea ce am început eu acum câţiva ani.

Cum te-ai adaptat la viața din China, prin ce este diferită de cea din Moldova sau România?

Fac o lună de când sunt aici, dar am senzaţia că am stat mai mult de jumătate de viaţă. Totul e diferit, însă trecutul sovietic oarecum comun pe care îl are Moldova şi China, ne face pe noi, est-europenii să înţelegem mai multe decât vesticii (în special germanii). China este minunată, dar ca să o înţelegi, trebuie să-i citeşti istoria şi să o iei exact aşa cum este ea. Ca să supravieţuieşti în China, trebuie în primul rând să iubeşti această ţară, această cultură. China e un fel de mix între trecut şi viitor. E o combinaţie interesantă între tehnologii super-avansate şi obiceiuri sovietice, la care chiar şi Moldova a renunţat. Cert este faptul că această ţară e imensă, deci nu poţi compara nici măcar regiunile ei între ele, pentru că sunt foarte diferite.

 Natalia Ermicioi

În China nu se vorbeşte altă limbă decât chineză şi uneori până şi limbajul non-verbal e diferit, deci e foarte greu să te descurci în China dacă nu ştii minimum de chineză, excepţii fiind Shanghai şi Beijing. În China se mănâncă în stradă la propriu, mâncarea este foarte ieftină şi în general lumea nu prea găteşte acasă, unii prieteni spun că ei nu au bucătării amenajate acasă pentru că nu au nevoie de ele, acest obicei fiind o reminiscență a practicilor din trecut, pe care eu le studiez în detaliu acum. Există străzi special amenajate unde se vinde mâncare preparată sau ţi-o prepară pe loc, în câteva minute. Pe acele străzi poţi găsi absolut orice de mâncare.

Chinezii sunt cei mai creativi oameni pe care i-am întâlnit eu până acum, nu este zi în care să nu rămân absolut şocată de ceva, începând cu produsele pe care le vând (chipsuri de culoare roz şi purpurie, cu gust de lămâie), până la obiceiuri şi activităţi (să vezi 2-3 mini vagoane arhipline cu lemne, fier, sticle, produse alimentare, chiar şi mini-bucătării ataşate unei biciclete, care merge pe stradă în rând cu maşinile; din luna martie toată lumea poartă umbrele, ca să se protejeze de soare şi să nu se bronzeze – ei cred că pielea albă denotă nobleţe). Cred că nu mi-ar ajunge o carte să spun tot ce am aflat despre China, fiind aici, locuind cu ei, interacţionând cu ei în fiecare zi.

 Natalia Ermicioi

Ce trebuie să învățăm noi în primul rând de la Chinezi?

Să muncim mult, dacă vrem să avem rezultate. Exemplu cel mai adecvat este uimitoarea ascensiune economică pe care China a înregistrat-o în ultimii 30 de ani, neavând resurse proprii şi materii prime. Aici toată lumea munceşte. De cât timp sunt aici nu am văzut nici un cerşetor, toată lumea face ceva, îşi câştigă existenţa, contribuind astfel la creşterea generală a economiei. Trebuie să învăţăm să ne folosim util resursele. Ei importă materii prime la preţuri mici şi produc obiecte finite, pe care le vând la preţuri ridicate, inclusiv furnizorilor de materii prime. China îşi foloseşte util o resursă foarte importantă: forţa de muncă. Toată lumea este antrenată centralizat în câmpul de muncă. Pe de altă parte, chinezii învaţă continuu şi importă din vest practici ale comerţului internaţional, pe care le adaptează şi le aplică în negocierile internaţionale. Adevărat este faptul că mai au multe de învăţat, însă eforturile din ultimii 30 de ani i-au adus la un nivel mult mai înalt decât orice ţară se putea aştepta, luând în considerare trecutul lor.

 Natalia Ermicioi

Care sunt lucrurile sau obiceiurile de care nu te-ai despărțit niciodată, oriunde ai plecat?

În ultimii doi ani am călătorit foarte mult – trei continente, zeci de oraşe şi ţări şi de fiecare dată am învăţat să mă despart de ceva. E incredibil momentul în care realizezi că tot de ce ai nevoie pentru a pleca într-o altă ţară, poate încăpea într-un singur rucsac şi mai ai şi spaţiu. În timp, „acasă” devine locul în care tu eşti şi de fiecare dată când ajung într-un nou „acasă”, ţi-l creezi şi-l iubeşti ca pe „acasă” cel dinainte. Am ajuns să nu mă mai ataşez atât de mult de lucruri. În fond, ceea de care nu te desparţi oriunde ai pleca, nu e material. În afară de paşaport, medicamente şi bani, tot ce e material, se poate cumpăra de oriunde.

Unde și cum îți vezi viitorul?

Multă lume mă întreabă dacă mă voi întoarce acasă după terminarea studiilor şi aici chiar aş vrea să fac o remarcă importantă. Noi şi părinţii noştri am investit mult în educaţia noastră, pe care noi suntem pregătiţi să o fructificăm acasă, dar aşteptăm să fim încurajaţi şi să ni se ofere cel puţin cât oferim. Experienţa plecărilor m-a făcut doar să realizez că fiecare se regăseşte undeva. Am conştientizat că lumea asta e prea frumoasă, pentru a rămâne nedescoperită. Eu continui să o descopăr şi din când în când, mai “cobor ancora”. Cred că asta voi face toată viaţa.

 Natalia Ermicioi

Ce le-ai recomanda tinerilor care sunt încă liceeni și nu au definit o orientare în carieră sau nu au curajul că manifeste inițiativă?

Să se implice în cât mai multe activităţi extra curriculare, să citească cât mai mult, să se informeze şi să nu se lase manipulaţi de efectul turmei, să-şi definească propria personalitate şi să aibă încredere în potenţialul lor. Să caute răspunsurile în propria fiinţă. Dacă o să-şi definească propria personalitate, o să se cunoască mai bine şi o să realizeze singuri, fără influenţa nimănui, ce-şi doresc să facă în viaţă.

Foto: Arhiva personală

Distribuie articolul: