Îi place să-şi urmeze visele. A învăţat la Harvard şi a lucrat la Guvern. De ceva timp încoace, lucrează într-o companie de consultanţă privată la Londra. Este vorba despre Natalia Catrinescu, o tînară care și-a valorificat studiile occidentale pentr

— Ai avut experiența lucrului în Ministerul Economiei. Cum sunt acceptaţi tinerii care îşi fac studiile peste hoatare şi revin în RM să lucreze în instituţiile de stat?  

— Cred că tinerii care îşi fac lucrul peste hotare sunt acceptaţi după cum se prezintă. Dacă vin cu o atitudine arogantă şi intransigentă şi cu impresia că ştiu mai bine ca toţi ce trebuie făcut, atunci riscă să fie respinşi.
Dacă, însă, au o abordare respectuoasa, muncesc cu abnegaţie şi analizează dincolo de aparenţe, întotdeaună se vor găsi profesionişti şi persoane de calitate care îi vor susţine.
Eu m-am simţit acceptată în linii mari şi am rămas cu impresia că sunt persoane cu care se poate lucra bine în instituţiile de stat. Evident, atunci cand încerci să reformezi un proces, sistemul încearcă să te respingă, dar acesta este un lucru de aşteptat în orice ţară. 

— Ce ai ales să faci după ce ai plecat de la Guvern?

— Acum lucrez în calitate de consultant într-o companie privată în domeniul dezvoltării — Oxford Policy Management. Eu mă specializez în proiecte ce ţin de managementul administraţiei publice centrale şi locale, precum şi politicile inter-sectoriale, cum ar fi cele în domeniul migraţiei sau egalităţii şanselor. Mai mult lucrez în spaţiul post-sovietic, în special în Asia Centrală.

— De unde vine ambiţia de a-ţi face o carieră — întotdeauna ai fost o fire activă?

— De mică eram foarte independentă şi năzbâtioasă, aşa că nu le permiteam părinţilor să se plictisească. în copilărie am avut multe pasiuni: am făcut şcoală muzicală, dansuri, cursuri de croitorie, înot şi voluntariat. Părinţii  întotdeauna m-au încurajat să citesc mult și să fiu activă.

Am început să lucrez de la 13 ani — primul meu lucru plătit a fost în gospodăria agricolă din satul buneilor. Am câştigat în vara aceea probabil jumătate din salariul părinţilor mei. Apoi, am lucrat la registratură într-o policlinică, iar când eram studentă făceam traducere simultană şi câştigam într-o zi cât făcea mama într-o lună…

— Ai absolvit Harvard-ul. Cum ţi-a reuşit să ajungi să înveţi la o universitate atât de prestigioasă?

— Am învăţat engleza din clasa a 2. Probabil acest lucru a determinat dezvoltarea carierei mele, pentru că la 16 ani am câştigat o bursă şi am studiat un an într-un liceu din SUA. Această experienţă m-a învăţat multe şi m-a „maturizat”. Visam să merg la Harvard încă de când eram elevă în SUA, dar am ajuns acolo abia după facultatea de drept de la Chişinău.

Printr-o întâmplare fericită, exact în perioada când decideam la care programe să candidez, am întâlnit-o pe Lidia Spătaru, prima moldoveancă care și-a făcut studiile la Şcoala Kennedy a Universităţii Harvard. Ea m-a încurajat să studiez politici publice şi să merg la Şcoala Kennedy. 

Am lucrat câteva luni la dosarul de candidatură şi am depus actele la 3 universităţi, inclusiv Universitatea Harvard. Deşi am fost acceptată la toate 3, nici una nu mi-a oferit bursă, asa că am aşteptat un an până am obţinut o bursă de la Guvernul SUA şi astfel mi-am realizat visul.

— Cine erau colegii de la Harvard şi cum e anturajul de acolo?

— Am avut drept colegi la Şcoala Kennedy nişte tineri extraordinari. Fiecare era pasionat de ceva, fie că era un  subiect legat de educaţia secundară din SUA sau de aprovizionarea cu apă potabilă din Congo. întreg anturajul din şcoală era îmbibat cu setea de cunoştinţe. Şcoala organiza în fiecare zi lecturi şi evenimente cu persoane din mediul academic, politicieni şi preşedinţi, până şi laureaţi ai premiului Nobel.

— Ai lucrat o perioadă în aparatul Guvernului şi ai plecat. Ce te-ar face să te întorci din nou la Guvern?
 
— Pentru mine, lucrul într-o poziţie publică în Moldova este o pasiune şi o chemare profesională, însă acesta implică şi mult stres. De aceea, mi-ar fi important să ştiu ca voi putea participa la procesul decizional, că opiniile mele vor fi respectate şi că munca mea va avea impact.

— Faci parte din tinerii care vor să schimbe Moldova. într-un interviu anterior afirmai că vrei să contribui la dezvoltarea ţării. Cum crezi că poți să faci asta?

— Contribuţia mea la dezvoltarea ţării o văd în primul rând prin calitatea de cetăţean  activ. Pentru mine asta înseamnă să votez, să plătesc impozite şi să particip la viaţa comunităţii. Pentru un timp, m-am dedicat serviciului public şi sper să revin într-o funcţie publică în viitor. Acum însă încerc să promovez imaginea Moldovei în Marea Britanie, dar şi  să fiu activă în comunitatea moldovenilor care locuiesc aici.

— Unde şi cum te vezi peste 10 ani?

— îmi place să traiesc cu prezentul şi nu prea îmi fac planuri de viitor. însă mi-ar plăcea să am un lucru unde aş învăţa tot timpul ceva nou şi, în plus, să fiu înconjurată de persoane dragi. 

Distribuie articolul: