Lille, Paris, Baden-Baden, ansamblele Aleph sau Stravinsky – Moldova e reprezentată de fiecare data la festivalurile de muzică contemporană europene, adesea fără măcar să bănuiască. Meritul este al Marianei Ungureanu, compozitoare pe care francezii o prezintă că e „de origine moldavă”.

16 ore de muncă pe zi, 6 zile pe săptămână, fără vacanţe şi cu multe nopţi nedormite. Aşa se câştigă existenţa şi reputaţia de artist, spune compozitoarea Mariana Ungureanu.

A obținut performanța de a se încadra atât de bine în lumea artei contemporane europene, încât toate anunțurile concertelor sale titrează: „Mariana Ungureanu, compositrice d’origine moldave” (ocazional, și „moldo-roumaine”).

Născută și educată în Moldova, a plecat să studieze și să creeze în străinătate. De mai bine de 10 ani locuieşte în Franţa şi tot de atâţia ani este profesoară la Conservatorul din Paris.

De fapt, la cei 36 de ani pe care îi are, Mariana are în spate 20 de ani de profesorat. Primele lecţii le-a făcut la Chişinău, pe când avea 16 ani şi învăţa la Colegiul de muzică „Ştefan Neaga”. Dar s-o luăm de la început.

Traiectorie în spirală

Din experiență, Mariana Ungureanu spune că viața în Occident nu e deloc lapte și miere pentru artiştii care nu sunt susţinuţi financiar. Totusi, oportunităţile sunt multe atunci când vine vorba de ultimele realizări în domeniul muzicii contemporane.

Aceasta a şi îndemnat-o pe Mariana să plece la Bucureşti imediat după absolvirea Colegiului de muzică din Chişinău. însă, după un timp, şi Bucureştiul i-a părut prea mic: „Să stai 7 ani într-o capitală e destul de mult, iar Bucureştiul nu-mi părea atât de deschis la ultimele realizări. Aşa că am obţinut o bursă şi am plecat în Belgia.”

Dar nici Belgia nu a motivat-o să rămână. Acolo unde majoritatea moldovenilor s-ar fi oprit, ea a căutat noi orizonturi și perspective, pe măsura muzicii pe care o compunea.

„Nu vroiam să mă complac în Belgia, care este o ţară mică şi destul de conservatoare. Aşa că, după un an, am plecat la Paris şi am rămas acolo”, povesteşte Mariana.  

Dincolo de artă, viața de zi cu zi

în Franţa, a început să facă un masterat în muzicologie, însă pentru a supraveţui şi a putea să compună muzică, avea nevoie de un serviciu.

„Nu aveam de ales, trebuia să mă descurc — aşa că am trecut concursul la Conservator. Primii ani au fost cei mai complicaţi, pentru că eram verificată o dată la 3 luni, ca să vadă cum lucrez. Și asta timp de doi ani. Acum însă îmi este mai uşor, după ce am reuşit să-mi fac un nume”, explică Mariana.

Compozitoarea recunoaşte că are o predispoziţie pentru limbile străine. Numai aşa îşi explică faptul că i-a reuşit să predea istoria muzicii în franceză, fără ca înainte să fi făcut măcar un curs de limbă franceză. „Mulţi mă întrebau ce cursuri am luat şi nu mă credeau când le răspundeam: nici unul”, povesteşte Mariana.

Compoziţia, chin sau pasiune?

Perseverență – așa explică Mariana Ungureanu nopţile nedormite în care compune muzică şi pregăteşte programul pentru viitoarele sale concerte. Curaj și talent – spun cei care o cunosc.

Totuși, chiar și pentru ea, efortul pe care îl face este enorm. „Sunt ambiţioasă, deseori lucrez noaptea, dar există anumite limite fizice şi la un moment dat mă gândesc că nu voi mai putea să rezist cu 2 ore de somn.”

O partitură de 15 minute poate să îi ia până la 3-4 luni de muncă, iar operele mai mari se fac ani întregi, povesteşte Mariana. „Am început să compun la 15 de ani şi de atunci încerc să mă menţin şi să nu renunţ.”

Muzica din Moldova – epoca post-Eugen Doga

în calitate de compozitoare, Mariana Ungureanu a participat la festivaluri în Franța, Austria, Germania, Belgia și România.

La întrebarea „ce crede despre compozitorii actuali din Moldova”, ezită să dea un răspuns univoc: „Nu sunt la curent cu ce se întâmplă în muzica din Moldova acum. Nu știu nici cine e ministrul Culturii…”

Totuşi, în opinia ei, muzicienii din Moldova rămân anonimi pentru occidentali: „Deseori sunt întrebată de unde vin, iar când răspund că din Moldova, se uită la mine de parcă aş veni de pe lună”, conchide Mariana.

Un alt fel de trăi „în emigrare”

în 10 ani de când locuiește acolo, Mariana Ungureanu nu a devenit cetăţeană a Republicii Franceze. Deşi ar fi putut, ea nu și-a pus niciodată acest scop: „Nu mă simt franţuzoaică şi nu vreau să profit din asta.”

Acum, după ani buni de şedere în Franţa, Mariana se gândeşte să se mute în Germania: „Sunt implicată acolo în câteva proiecte, dar nu m-am hotărât încă dacă să plec definitiv”.

în toţi aceşti ani, vizitele în Moldova au devenit pentru ea tot mai rare. „Nu am participat la niciun concert la Chişinău şi, din păcate, din lipsă de timp, rareori vin acasă,” admite Mariana.

Soluţia pentru astfel de cazuri, în opinia ei, ar fi o bursă din partea guvernului Moldovei pentru artiştii plecați în străinătate. Aceşti bani i-ar putea asigura un venit stabil şi şansa mult râvnită de a-şi dedica timpul pentru compoziţie. Iar odată cu asta, nici numele Moldova nu ar mai fi atât de străin europenilor. 

Distribuie articolul: