Departe de luxul afişat la Rubliovka, metropola rusă este un adevarat test de rezistenţă pentru străinii care ajug să lucreze acolo. La 27 de ani, Tatiana Caraiani recunoaşte că doar răbdarea şi încăpăţânarea au ajutat-o să reziste la Moscova.

Prejudecăţi şi originea de „maldavan”

Pe Tatiana Caraiani am prins-o la Chişinău, când îşi pregătea actele pentru cetăţenia rusă: „Vreau neapărat să obţin cetăţenia, pentru că dacă aş vrea să mă angajez, spre exemplu, la un magazin la Moscova, nimeni nu s-ar uita la mine dacă nu am paşaport rusesc.” Deşi recunoaşte că moldovenii — de altfel, ca şi toţi străinii aflaţi la muncă la Moscova — sunt desconsideraţi şi persiflaţi, Tatiana nu-şi vede viitorul în Moldova. „E adevărat că uneori se poartă cu noi de parcă am fi nimeni când aud că suntem din CSI. Cu toate acestea, când vin acasă, în Moldova, înţeleg şi mă conving că banii pe care îi fac în Rusia nu-i voi face niciodată aici, pe când în Rusia doar lenoşii nu-şi pot găsi de lucru. Iar când eşti flămând, lucrezi oriunde.”  

Calea spre Moscova

La 20 de ani, Tatiana îşi cumpăra bilet spre Moscova şi venea în oraşul în care lucra deja de câţiva ani tatăl său. Spera aici să-şi găsească de lucru şi să facă nişte bani. „Eram după primul an de facultate, părinţii nu-mi puteau achita studiile la Universitate, aşa că am hotărît să plec. În plus, îmi doream să fiu autonomă, să-mi ajut părinţii şi să nu depind de ei.” Astfel, din iarna lui 2003, Tatiana Caraiani lucrează la Moscova, în oraşul în care „e greu în primii doi ani, apoi începi să te obişnuieşti şi ai impresia că locuieşti de mult timp acolo”, conchide ea.

Cum se câştigă banul la Moscova?

Primul serviciu al Tatianei a fost la o fabrică de construcţie. „Am muncit o lună de zile afară. Puteam să mă îmbolnăvesc oricând. Făceam lucru fizic şi când am primit salariul de 50 de dolari am fost, pur şi simplu, şocată. Mi-am luat banii şi am plecat. Îmi era foarte greu, plângeam, dar n-aveam încotro”, îşi aminteşte Tatiana. 

Al doilea serviciu l-a găsit la o fabrică care producea ferestre termopan. „Am lucrat acolo 2 ani, apoi m-am angajat la o fabrică de mobilă. La început, îmi plăteau bine, apoi primeam salariul cu întârziere». În aproape 8 ani, Tatiana a reuşit să încerce mai multe meserii: şi muncitoare la fabrică, şi chelneriţă în restaurant. „Am lucrat într-un pub englezesc, iar acolo conta cum arăt, cum mă port cu clienţii, pentru că trăiam din bacşiş. În zilele bune, salariul meu ajungea până la 40 de mii de ruble (aprox. 1500 dolari).”

Planuri de viitor

Conştientă că nu va putea să lucreze mereu chelneriţă, Tatiana Caraiani îşi doreşte o profesie — se vede designer de amenajare a spaţiilor verzi. Sau, cum s-a deprins că se zice la Moscova, designer de landşaft. „Aş vrea să învăţ, dar mă tem că odată ce voi atinge acest scop, îmi voi pierde interesul, căci mie îmi trebuie în permanenţă un stimulent”, recunoaşte Tatiana. Pe lângă aceasta, ea îşi doreşte o familie, stabilitate şi un paşaport rusesc: „Îmi doresc să trăiesc normal, să-mi pot întreţine familia şi să nu ştiu ce înseamnă sărăcia.”

Distribuie articolul: