Olga Coptu este de mai bine de opt ani în Italia. Revine în Moldova de câte ori are posibilitatea și reușește să mențină legătura cu țara de origine. Acasă o așteaptă cu dragoste părinții, un frate și doi nepoței extraordinari. I-ar plăcea să revină definitiv în Moldova, însă deocamdată, este implicată în diverse proiecte, scrie articole și gestionează împreună cu Jana Reniță ,,Gazeta Basarabiei”. Despre evoluția acestui ziar, dar și cum e să menții viu entuziasmul verbului ,, a face” din plăcere, aflați în continuare. Cum ţi-a venit ideea de a lansa un ziar pentru diasporă? A fost la mijloc dorinţa de te implica în business?
Ideea ziarului a venit acum patru ani din necesitate, ziarul fiind necesar și acum. Consider vitală existenâa lui, atât pentru menținerea legăturii cu țara de origine, cât și pentru o bună integrare, informare cât mai amplă și cât mai variată a migranților. Dar nu, nu este un business, „Gazeta Basarabiei” este un ziar gratuit, se tipărește într-un tiraj relativ modest de 6000 exemplare, încercăm să menținem editarea bilunară, dar nu este ușor. Pentru presa scrisă acestea nu sunt vremuri din cele mai bune. Mă întristează faptul că în Moldova se închid tot mai multe ziare. Ar trebui să ne pună pe gânduri situația multor ziare orășenești precum și reviste puternice de cultură, care, dintr-un motiv sau altul, nu mai au finanțare. Mă întreb încotro merge societatea noastră, dacă nu se mai citește nici acel ziar de trei sau cinci lei? Pe de altă parte, mă bucur că spațiul online se diversifică, apar multe site-uri bune de informare. Cu toate astea, am convingerea că ziarul pe hârtie își are rostul său, este necesar celui de la Chișinău pe lângă cafeaua de dimineață și celor de la sate pe băncile de la poartă sau în fața primăriei.

Ce conţinut se găseşte în această publicaţie, cine scrie?
Ziarul îl scriu migranții, toată echipa redacțională sunt migranți stabiliți în diferite țări europene (Franța, Portugalia, Grecia ș.a.). Ne scriu cititorii, unii sunt chiar destul de activi și revin periodic cu articole. Conținutul este variat și, în linii mari, ține de tot ceea ce poate interesa un migrant sau viața sa în țara de destinație. Evident, în ziar se regăsesc studii sau date statistice, evenimente culturale cu ocazia sărbătorilor națioanale sau religioase, afișe pentru promovarea acestor evenimente, povestiri despre succesele și, mai rar, insuccesele celor care sunt pe pământ străin. O persoană importantă pentru ziar este redactorul Jana Reniță, este de neînlocuit și împreună facem o echipă decizională bună. La Paris îl avem pe Dorin Dușciac ca editorialist, tot din capitala Franței Veronica Pintea ne bucură cu caricaturi, iar din Atena și Lisabona ne scriu constant Svetlana Lisagor Vergis, Olesea Tanașciuc și Nadejda Boghenco. Avem cel mai bun designer din Chișinău, Corneliu Comendant. Mulți alții ne ajută la elaborarea și distribuția ziarului. Toți colaboratorii noștri muncesc gratuit, iar eu le sunt recunoscătoare.

 

Se distribuie gratuit, inclusiv on line, doar în Italia?
La momentul de față ziarul tipărit ajunge în peste 20 de orașe ale Italiei, câteva orașe din Franța, la Atena și Lisabona, mai nou în Elveția. Varianta web a ziarului o citesc abonații din întreaga lume. Oriunde sunt migranți interesați să se aboneze la ziar, ne scriu pe adresa redacției și primesc ziarul pe Elba, în Germania, Canada, SUA sau Federația Rusă.

Planificaţi să extindeţi aria de distribuire?
Încercăm să răspundem pozitiv la toate solicitările, avem un tiraj pe care, pentru moment, nu-l putem mări din motive financiare. Mi-aș dori să extindem distribuția în cât mai multe orașe, dar și în alte țări, primordial în Spania și Anglia. Este imperativ să creăm un site al ziarului. Apoi, să mărim numărul de pagini, pentru că la redacție primim un număr mare de materiale. Toate sunt importante și prețioase pentru noi. Primim comunicate de la MAEIE și alte ministere, informații despre schimbări în legislația migrațională în țările de destinație, sunt materiale importante care trebuie să ajungă la migranți. Este esențial ca informația să ajungă la cititor în mod tempestiv.

Aveţi reacţii de la cititori?
Avem aprecieri de la colegii jurnaliști din Republica Moldova și publicații care preiau informația de la noi, astfel știrile despre migranți ajung la cei de acasă. Colaborăm cu Ambasadele și Consulate Republicii Moldova, care au posibilitatea să publice pe paginile ziarului anunțuri pentru cetățeni. În incintele Consulatelor și Ambasadelor, de obicei, se distribuie și ziarul. Dacă asociațiile noastre organizează evenimente importante în Portugalia, Franța sau în altă parte, găsesc în noi un partener media care le ajută la promovarea evenimentului. Cele mai de preț sunt scrisorile de la simpli cititori care se regăsesc în unele articole, ei sunt cei care găsesc în imaginile publicate de noi rudele aflate la mii de kilometri. Sunt dintre cei care pur și simplu ne scriu la redacție: „faceți un lucru bun”. Este mai mult decât suficient pentru a continua să credem că ceea ce facem e util.

 

Cât de greu este să menţineţi publicaţia, cum reuşiţi?
Probabil, dacă ar fi mai ușor, ar exista o mulțime de publicații. Dar, nu prea mulți se aventurează în acest domeniu. Din câte știu eu, „Gazeta Basarabiei” rămâne a fi unicul exemplu de free press în Moldova și cititorii noștri apreciază acest lucru. Suntem în plină criză economică și nu prea avem publicitate. Fără finanțare din proiecte este dificil să ne imaginăm existența ziarului pe viitor, deoarece costurile sunt prea mari. În acest an nu avem finanțare, menținem ziarul cu același tiraj, aceeași calitate, dar vom fi nevoiți să redimensionăm cheltuielile. Suntem avantajați pentru că Gazeta rămâne a fi unicul ziar pentru migranți, ramificat capilar în diasporă. Orice agent economic din Republica Moldova care are o ofertă pentru migranți, prin intermediul ziarului poate ajunge în casele lor, pentru că mii de ziare străbat Europa de două ori pe lună. Partenerii noștri înregistrează rezultate și din acest motiv ne sunt alături ani la rând. E mai ușor să lucrezi cu partenerii publicitari din Republica Moldova decât cu cei din Italia. „Ai noștri” sunt operativi la plăți, corecți și la nivel interpersonal, sunt la fel de amabili ca occidentalii, aș spune că la acest capitol există schimbări spre bine.

Ce ţi-ar plăcea să mai faci pentru cei care sunt departe de casă?
Exact ceea ce fac acum. Mi-am construit o profesie dintr-o pasiune despre care nici nu bănuiam, nu știam că aș putea să mă avânt în breasla jurnaliștilor. Între timp încerc să învăț de la cei din jur, studiez lumea care mă înconjoară și accept oamenii pentru ceea ce sunt, inclusiv cu micile lor defecte. Să faci management într-o echipă care muncește în bază de voluntariat nu este simplu, dar rezultatul este motivant. Sunt conștientă că este loc pentru mai bine și am multe planuri pentru viitor. La fel îmi place să învăț de la oameni cu experiență, admir dedicația doamnei Tatiana Ciobanu din Roma, tenacitatea doamnei Lilia Bicec, apreciez oamenii de la care pot învăța ceva. Am mulți prieteni și aș vrea să cred că nu am dușmani.

 

Împreună cu echipa redacţională vă implicaţi în diverse proiecte. Ne poţi oferi câteva exemple?
Avem o asociație nouă de tineri la Bologna, „Gaudeamus”, în care sunt basarabeni și români și cu care este plăcut să lucrezi la orice proiect, la evenimente culturale, seminare. Acești tineri susțin toate inițiativele, se implică și vor să facă ceva util, în special pentru țara de origine. Echipa gazetei a fost antrenată și în proiecte legate de R. Moldova, proiecte ce țin de informare, caritate, evenimente culturale etc. Din acest an suntem parteneri în proiecte italiene care sunt la alt nivel, aici am în vedere schimb de experiență Italia – Moldova, conferințe și studii universitare menite să consolideze dialogul pentru pace, în cazul nostru evident vorbim despre conflictul de pe Nistru. Sunt proiecte pe care le vor desfășura italienii în Republica Moldova, în 2014, sperăm contribuția noastră să fie de maximă utilitate.

Ce aspecte din viaţa unui om schimbă străinătatea?
Poate că e diferit de la om la om, dar ceea ce-i unește pe toți în străinătate este dorul de casă. Apoi îți schimbi unele deprinderi, îți organizezi altfel timpul, în special timpul liber și te bucuri mai mult de viață, de clipele alături de cei dragi, realizezi cât de repede se scurge timpul. Eu sper că cei plecați se schimbă spre bine, învață limbi străine, se inspiră din noile culturi, zâmbesc mai mult. Cei din Italia, de exemplu, au norocul să deprindă bucătăria mediteraneană, să învețe o adevărată cultură a mesei, ceea ce la moldoveni s-a cam pierdut.

Trei lucruri bune din Italia ce ar putea fi implementate cu succes în Moldova.
Trei lucruri cu costuri zero: să ne iubim, prețuim familia, să fim mai amabili cu cei din jur, să le facem pe toate cu gust (case, curți, străzi, grădinițe, magazine, pâine etc.).

Te-ai aventura să deschizi o publicaţie pentru italieni? De ce?
„Mai dire mai”, zic italienii, „niciodată să nu zici niciodată”. Cu italienii avem deseori colaborări atât eu, cât și colega mea, Aliona Purci din Padova. Este cea mai activă în asociație, scrie pentru diverse publicații și în limba italiană. La moment ar fi hazardant să deschizi o publicație în italiană, la fel precum a fost acum patru ani cu Gazeta pentru moldoveni. Cu toate acestea, azi suntem aici: o echipă redacțională unită, un tiraj satisfăcător și mulți, mulți cititori.

Foto: Arhiva Personală