Vrea să devină Campioană Europeană şi Mondială la şah, iar acum, este numărul II în România. Irina Bulmaga este o tânără de 19 ani din Chişinău, studentă la Facultatea de Finanţe şi Bănci în cadrul Universităţii Alexandru Ioan Cuza din Iaşi. Tânăra joacă şah de mai bine de zece ani şi spune că şi-a transformat plăcerea, în profesie. Am început să învăţ şahul la şapte ani, eram în clasa întâi, iar asta era o disciplină obligatorie în liceul Prometeu, în care îmi făceam studiile. M-a fermecat acest joc şi a început să-mi ocupe tot timpul. Am evoluat, iar în anul 2010 m-am mutat în Iaşi, acceptând oferta primită de la Clubul Politehnica Iaşi de a reprezenta România la un campionat.

Persoana pe care am admirat-o mereu este marele Maestru Viorel Bologan – cel mai bun şahist din Republica Moldova. Perseverenţa, autocritica şi munca silnică l-au ajutat să ajungă în Top 20 mondial. Mă simt foarte norocoasă că am ocazia să facem cantonamente împreună. Maestrul Viorel Bologan m-a făcut să văd şahul altfel şi să nu mă mulţumesc niciodată cu mediocritatea, iar aceasta nu doar în şah, ci şi în viaţă.

Primul meu concurs – am impresia că a trecut o veşnicie de atunci. Îmi amintesc că eram răcită şi aveam emoţii foarte mari. Mă temeam teribil să nu ies ultima. Era un turneu de categoria a 4-a – primii trei clasaţi urmând să obţină categoria a 3-a. Îmi amintesc foarte bine cât de fericită am fost când am obţinut locul III! În martie, anul acesta, am participat la Campionatul Mondial pe echipe din Astana.

Înainte de fiecare rundă, eu am un ritual norocos: să ascult melodiile mele preferate la ipod. Cum nu aveam permisiunea de a utilize dispositive electronice în sala de joc, acesta trebuia dus din cameră. Cu toate astea, arbitrul care mă avertizase, auzise că ascult Aria, mi-a zis că e şi el un fan înrăit al rock-ului rusesc şi mă lasă să stau cu playerul în sală până la 2 minute de la începerea rundei. De fiecare dată când intram în sală cu căştile în urechi, arbitrul îmi făcea un semn complice cu ochiul, zâmbind.

Vreau totul de la şah – să deschid toate uşile existente, să devin Campioană Europeană şi Mondială între femei- să devin nr.1 în România (sunt nr. 2 la femei, în prezent). Un jucător de şah trebuie să fie foarte muncitor, pentru că fără muncă, nu obţii nimic. Un adevărat şahist trebuie să fie autocritic – să fie capabil să-şi conştientizeze defectele şi să muncească asupra lor.

Pentru a avea mai mult timp pentru antrenamente şi turnee, am ales să fac facultatea la distanţă, iar cu două săptămâni înainte de sesiune, învăţ toată materia singură din suportul de curs. Cât despre familie, petrec foarte puţin timp cu ei, dar asta mă face să preţuiesc şi mai mult momentele când suntem împreună. Nu este deloc uşor să fii şahist, pentru că acest sport impune multe sacrificii pe care alţii nu le-ar face, dar şahul mi-a oferit multe şi eu îi dau la fel de multe.

Pe lângă şah, îmi place foarte mult să scriu. Am un blog- irinabulmaga.blogspot.com, unde scriu articole despre turneele la care particip, public partide analizate, interviuri cu personalităţi marcante din şah, texte scurte. Facultatea o fac ca pe o poliţă de asigurare.

Călătoresc foarte mult, de exemplu acum scriu din Aeroportul din Bucureşti, unde îmi aştept zborul spre Berlin. Am o valiză înarmată pentru două luni. Recent m-am întors din Thailanda. Nu îmi imaginez să fac altceva decât şah – voi continua să joc în turnee, să mă perfecţionez şi să obţin ceea ce îmi doresc.

Foto: arhiva personală

Distribuie articolul: