Iurie Nistorică este prezentatorul, omul de radio și televiziune, care, în adolescență, credea că este singura ființă din univers capabilă să miște planetele. Îi place să-și tachineze invitații de la radio cu întrebări despre încălzirea globală și scumpirea carburanților și spune că nu merge la evenimente mondene pentru că nu are silicoane și nu se epilează. Aflați din interviu pentru ce a investit câțiva zeci de metri pătrați de pizza, al cui președinte de onoare este, dar și ce legătură există între încălzirea globală și terciul rămas în farfurie?

Iurie, ești obișnuit cu lumina reflectoarelor. Îți amintești primul eveniment pe care l-ai prezentat?

Sună cam tranșant ,,lumina reflectoarelor”, cred, mai curând, că ajung și eu din când în când în lumina unor ,,becușoare” care au prostul obicei de a taxa orice tip de imperfecțiune „circumvoluționară” sau „otorinolarongologică”, iar când vii cu tema nefăcută – ambele odată.

 

Cât despre primul eveniment pe care l-am prezentat a fost ca și la prima întâlnire, nu voia să funcționeze microfonul în timp ce eu vorbeam FRUMOS în fața unui public foarte numeros, de aproximativ 30 de privitori. El (microfonul) mai ieșea uneori la fumat lăsându-mă în bătaia coardelor vocale turate la capacitate maximă ca să mă fac auzit. Cred, totuși, că a fost cea mai bună lecție la finalul căreia eram sigur că greșisem cu alesul meseriei. Peste cinci minute, de bună voie și neplătit de nimeni, mi-am mai dat o șansă care încă n-a expirat. Iurie Nistorica

Petrecerile private, nunțile reprezintă o sursă de venit, dar în același timp o sursă de epuizare: nopți nedormite, oameni cu dorințe dintre cele mai colorate. Cât de repede te-ai obișnuit cu un astfel de regim? Vei continua să faci același lucru și în viitor?

Este un specific al târgului nostru moldav, ca să nu se lase barca pe-o ureche, trebuie să dai din mai multe vâsle odată. E adevărat că programul nu este din cel mai simplu, dar ,,prin muncă omul e… slăbit”. Cât despre oameni, tocmai diversitatea face ca această meserie să fie atât de frumoasă și plină de întâmplări pentru care natura nu întotdeauna are o explicație. Cum aș mai fi avut ocazia să mi se spună: ,,- Bună seara! V-am recunoscut după voce, sunteți Nicu Țărnă de la Radio Noroc!”? Aceste situații, de fapt, te condamnă să te îndrăgostești de asemenea întâlniri cu „electoratul”.

Iurie Nistorica

În ce privește viitorul meu în această sferă de activitate, din păcate, Nostradamus n-a prezis nimic clar.

 

De la nuntă direct la radio! Se întâmplă des? Cum e să fii deșteptătorul națiunii?

Se mai întâmplă, uneori, ca unele evenimente să se încheie cu puțin înainte să înceapă ziua mea de muncă, dar odată intrat în studioul radio uiți de toate restanțele de somn (mai ales cel copt la grătar). Microfonul nu iartă lipsa de inspirație nici dacă aceasta e plecată în concediu pe buletin.

 

Deșteptătorul națiunii?! Despre Lenin azi nu vorbim.

 Iurie Nistorica

Cum ai ajuns la radio? Ai absolvit Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice…

Permiteți-mi, vă rog, să afirm cu brațele larg deschise că încă din fragedă adolescență îmi doream să ajung la radio. La vârsta primelor musteți eram convins că fără mine radioul în lume n-are nici un viitor, știam sigur că sunt singurul om din univers care poate mișca planetele în emisie directă. M-am înșelat… din fericire. Iar școala de regie pe care am absolvit-o îmi oferă avantajul de a fi, în cel mai bun caz, un bun actor printre ziariști și un pretins ziarist printre actori.

 

Cum ți se pare munca la TV? Ești pe sticlă 4 seri și 5 dimineți din 7.

Sunt trei lucruri pe care nu le-aș schimba niciodată, două din ele sunt cartofii prăjiți și radioul. Iar dacă mă vede cineva la TV atât de des, cred că respectivul televizor e defect. Taică-meu îmi povestea, că, pe când nu aveam nici cei șapte dinți de acasă, a apărut la televizor într-un interviu pe moșiile patriei. Prima reacție și marea mea nedumerire când l-am văzut a fost ,,cum a intrat tăticul în televizor?!”. Probabil că am fost marcat de această ordinară întâmplare și fără să vreau m-am pornit să caut răspuns la această întrebare. Recunosc, încă nu l-am găsit.

Iurie Nistorica

Găsești timp și pentru familie? Cum îți educi băiatul, Florin? Ce faceți împreună?

Din păcate, nu petrec cu familia atât timp cât mi-aș dori. Am noroc pentru că ei înțeleg specificul acestei meserii și se fac că nu văd când intru în casă la ora patru dimineața, iar la cinci schimb trenul ca să ajung la stația radio-activă. Noroc, însă, că asemenea cazuri nu se întâmplă foarte des, altfel soția mea și Florin m-ar fi trimis în opoziție.

 

Partea cu educația îi revine, mai curând, soției. Eu nu sunt decât un simplu președinte de onoare al juriului care, la sfârșitul zilei, doar contabilizează rodul muncii lor din ziua respectivă. Atunci când pot să fiu cu el măcar câteva ore, încerc să intru în pielea unui tată responsabil și atotștiutor (de exemplu: care-i legătura dintre încălzirea globală și terciul rămas în farfurie nemâncat?). Activitatea de bază este totuși identificarea celui mai scurt traseu pe care îl poate parcurge o minge albastră din salon până în cada din baie. Iurie Nistorica

Ți-ai cunoscut soția când erai la facultate. Ați făcut împreună actoria. Cum a început povestea voastră de dragoste?

Povestea noastră de dragoste” a trecut prin opt ani de colaborare până să se producă formarea unei alianțe de familie. În acești opt ani prietenia noastră a trecut prin mai multe etape firești, inclusiv cea cu statul, seri la rând, pe-o bancă la lumina lunii povestind despre imponderabilitatea unei iubiri perfecte generate de doi indivizi telurici. Altfel spus, am investit câțiva zeci de metri pătrați de pizza până să fiu luat în serios.

 

Ei nu-i lipsește scena?

Nu, pentru că activează într-o instituție unde instruiește un grup de copii în spiritul unei activități scenice de calitate.

 

Nu ești o prezență activă la evenimentele mondene, cu excepția celor pe care le prezinți. De ce?

În primul rând, de vină ar fi programul care de multe ori îmi lasă liber maxim o seară în decursul unei săptămâni, pe care, indubitabil, o petrec în familie. De multe ori, nu pot ajunge la spectacolele sau concertele unor nume mari din țară sau din afară exact din această cauză. Reușesc foarte rar să mai bifez prezența la câte un „evenimentuț monden”, dar numai în cazul în care mă regăsesc în el ca formă și caracter. La multe dintre ele nici nu am cum să ajung atâta vreme cât nu mă epilez pe piept, nu-mi pun silicoane și nu fac un duet cu Dianna Rotaru.

 

Mulţumim Muzzette pentru susţinerea oferită la realizarea sesiunii foto.

Foto: Ellene Mocrii

Distribuie articolul: