A deprins ce înseamnă să fii cu adevărat femeie de la sutele de invitate pe care le-a avut în emisiunile sale. Totuşi, emisiunea care a marcat-o ca prezentatoare tv a fost de „De 3X femeie”. Emisiune cu care a crescut, a visat, a creat. Astăzi, Mihaela Tatu este FEMEIA care şi-a găsit echilibrul spiritual, chiar în lipsa unui bărbat. Cum este viaţa dincolo de ecranul televizoarelor şi care este preţul dedicării, ne-a povestit Mihaela Tatu, una dintre cele mai apreciate prezentatoare TV din România.
Până acum aţi creat şi prezentat proiecte TV în care publicul ţintă au fost femeile, cum s-a întâmplat ca viaţa să vă rezerve anume această nişă?

Îmi permit să te contrazic puțin. Prima emisiune pe care am realizat-o la ProTV s-a numit „Viața bate filmul” și a fost pentru toate categoriile de telespectatori. Apoi, emisiunea „De 3X femeie”, care este și va rămâne un brand, de care nu prea pot scăpa cu ușurință. Da, a fost o emisiune pentru femei din care au avut foarte multe de învățat și bărbații. Nu am realizat emisiunea din cărți. Am vorbit femeilor din experiența mea și din trăirile mele. Pentru că-mi place sa spun despre mine că sunt o „trăitoare”.

Am avut ceva de spus. Am vrut să arăt femeilor că cel mai important lucru din viața lor este propria ființă și respectul de sine. Probabil că am știut să o fac mai bine decât alte colege de breaslă, care au mai încercat. Iar cei care conduc posturile TV au văzut acest lucru și au ales omul potrivit la locul potrivit.

Ar mai fi şi un alt răspuns: se zice că „viața este ceea ce ți se întâmplă cu adevărat, în timp ce tu îți faci alte planuri”. Eu știu ce planuri o fi făcut Doamne-Doamne pentru mine? Poate asta a fost planul lui cu mine ?

 

 

„De 3X Femeie” a fost proiectul care de fapt m-a marcat încă de când eram în liceu, anume prin subiectele, dar şi personajele din emisiune. Cum credeţi, cui i se datorează succesul emisiunii, cum de s-a întâmplat să aibă o audienţă atât de mare?

În primul rând, a apărut atunci când publicul avea nevoie de astfel de emisiune și a fost prima de acest gen. Au mai apărut altele, la un interval de doi – trei ani, dar…. Eu ca femeie aveam toate datele. Eu sunt o locomotivă pentru cei din jur. Îmi mobilizez echipa, poate că am acest dar, de a fi lider de opinie. Târziu mi-am dat seama de asta. Nu în ultimul rând, succesul se datorează și invitaților mei. Pentru că au fost prezenți la emisiune modele de viață, fie ele feminine sau masculine, care prin poveștile lor au inspirat telespectatoarele și nu numai, care și-au dorit să facă ceva cu viața lor. Oamenii au nevoie de modele, societatea are nevoie de modele reale. Eu personal am crescut și am evoluat odată cu emisiunea „De 3X Femeie”. Tot datorită minunatelor exemple pe care le-am avut.

Să nu uităm temele abordate tot pentru prima dată, teme îndrăznețe și delicate, de viață pur și simplu, de care ne feream să vorbim și pe care le aminteam așa în trecere și doar pe la colțuri. De exemplu, violența domestică, adulterul, homosexualitatea, incestul, discriminarea între sexe, drepturile în urma unui divorț, locuri de muncă pentru femei, prostituția, adopțiile și multe, multe altele. Atunci la început, nu a fost ușor de loc. Am întâmpinat dificultăți în percepția bunelor intenții pe care le aveam. Da, a fost o perioadă dificilă și minunată în egală măsură.

Din ce motiv aţi renunţat la emisiune?

N-aș fi renunțat în ruptul capului, pentru că subiectele erau și sunt și acum inepuizabile, iar exemplele pe măsură și invitați la fel. Dar nu eram eu la cârma postului de televiziune, iar interesele postului erau altele. În momentul în care s-a schimbat formatul emisiunii în ceva mai puțin educativ și mult mai comercial, nu m-am mai regasit în acea „poveste”. Continuu să cred că televiziunea educă, lansează și promovează modele. Şi nu mă prea pot împăca cu ceea ce se intâmplă acum în media.

Media este un formator de opinie. Care opinie?

Mai cred că acum, mai mult decât oricând, avem nevoie de acest format de emisiune pentru că tinerii sunt confuzi, pentru că nu mai avem nimic înălțător de urmat, pentru că totul este o spoială fără consistență și la TV fetele văd doar cum să se machieze și să-și asorteze geanta cu papucul.

Am uitat de valorile familiei, de acele femei de altădată, care erau cu adevărat FEMEI, care erau generatoare de idei și transformări. Nu am uitat, dar tinerele nu le cunosc. Unde să le vadă?

Ştiu că ultima perioadă aţi fost marcată de câteva evenimente – aţi învins o boală, aţi călătorit? Ne spuneţi detalii?

Acum doi ani, mai precis pe 20 mai 2011, m-am operat de un fibrom buclucaș pe care-l descoperise în urma cu un an, așa, într-o doară. Fusesem la un control mai devreme și nu am descoperit nimic, iar după opt luni, dintr-o întâmplare, mi-am făcut un alt control și iată-l, se formase în opt luni și crescuse cât Făt Frumos. N-am fost prea încântată de ce mi-au spus medicii, consultasem vreo trei. Apoi, pentru că practic yoga de ceva vreme, m-am apucat de un regim homeopat, care a dat ceva rezultate și m-a pregătit pentru operația pe care aveam să o fac.
Am trecut cu bine peste, rezultatele biopsiei mi-au ieșit bune (dar cred că am albit până le-am primit) și mi-am dat seama cât de vremelnici suntem pe acest pământ și cât de repede se poate rupe firul.

Așa că am hotărât să-mi iau un an de LIBER și să fac ce mi-am dorit toată viața. Să călătoresc. Mi-am vândut o casă și pe-aici ți-e drumul. Ținem proprietăți în ideea că odată și odată vom locui acolo. Greșit. Dar am făcut asta și pentru că am aranjat-o pe fiica mea. E mare, anul acesta împlinește 28 de ani, are casă, serviciul și viața ei. Așa că m-am mai relaxat puțin.

Am început cu toată Dobrogea, Dunărea la vărsare și Delta și partea aceea de Bulgarie. Am continuat cu județele Mehedinți și Caraş Severin și Banatul sârbesc și Dunărea la intrare – clisura Dunării.

După care mi-am luat copilul și am plecat în Turcia și Tenerife. Ne-am întors, iar eu iar am plecat două luni și jumătate în Italia. Am stat în Sardinia trei săptămâni, apoi am mers în Toscana, Genova, San Remo și Roma. Asta a fost în 2011. Anul trecut m-am întors în Sardinia în februarie și am făcut un documentar despre o sărbătoare care se ține de 656 de ani, Sartiglia. Doamne, ce fain a fost !

 

 

În martie am fost două săptămâni în Mexic. O altă dorință de-a mea mai veche. Mexicul a fost începutul experiențelor spirituale pe care mi le pregătise divinitatea, mai vreau. Apoi am fost la control și am primit verde de la doctor. Mi-am îndeplinit un vis pe care îl aveam de vreo cinci ani. Camino de Santiago de Compostela. Drumul Sfântului Iacob, 826 km pe jos pe care l-am facut în șase săptămâni. A fost experiența vieții mele. Nu știu ce să spun despre asta… doar că sunt o norocoasă.

Dumnezeu ne iubește pe toți, dar față de mine are clar o slăbiciune. Mi-a arătat cine sunt, m-a făcut să-L descopăr și să-L cunosc mai bine. Mi-a arătat cum suntem cu adevărat. Ce bogăție miraculoasă zace în noi! Trebuie doar să întindem mâna și El ni se dezvăluie. Minunat. Apoi am plecat cu Ioana zece zile în Barcelona, la o doamna pe care am cunoscut-o pe Camino și în Bucovina, iar acum sunt aici. Ce voi face?! Doar El stie (râde).

Când veţi reapărea pe micile ecrane?

Atunci când voi avea un format în care să mă simt confortabil. Am refuzat două propuneri, iar în două locuri, unde mi-ar fi plăcut mie și, mai ales, sunt emisiuni în formate rezonabile, totul e blocat. Așa că vom vedea. Pe de altă parte, vorba fiicei mele, e uimitor ce impact am asupra oamenilor atunci când relaţionez direct. Adică eu mă adresez spectatorului în direct, fără intermediar. Atunci am dezvoltat întâlniri cu femeile, direct.

Uite, mi-ar plăcea o emisiune adevărată, despre călătorii, nu văzute doar prin prisma unor destinații de vacanță inedite. Sau o emisiune cu și despre folclorul românesc autentic. Și aș mai avea vreo două subiecte… dar asta nu înseamnă nici can-can, nici scandal și nici tabloide. Asta e.

Care sunt calităţile pe care le admiraţi la o femeie?

Feminitatea. Asta cuprinde TOT. Umor, delicatețe, respect de sine, gingășie, hotărâre, grație, sinceritate, cochetărie, independență, dar raportată la propria persoană, iubire de sine, compasiune, diplomație și, nu în ultimul rând, demnitatea. Nu aș vrea să uit de discreție și mai ales să știe când să tacă. Și să nu uităm de cultură, de educație. Pentru mine femeile adevărate erau gheișele de altădată. Educație, cochetărie și senzualitate. Ce poate fi mai atrăgător ochiului și spiritului?

Povestiţi-ne un pic despre familia dvs., ştiu că aveţi o fiică, o vedeţi pe viitor în TV?

O, nu! Ioana a trăit lângă mine și a văzut ce înseamnă celebritate și care este prețul pe care îl plătești, adică ambele feţe ale monedei. Are 28 de ani anul acesta. Prima facultate, Relații Publice şi Comunicare, a doua Design interior, iar acum este studentă în anul întâi la Arhitectură. Mie mi se pare puțin cam mult, dar sunt alegerile ei. Eu nu pot decât să fiu alături de ea, indiferent ce decizii va lua și cu ce consecințe. Suntem o echipă și ne ajutăm una pe cealaltă. Asta nu înseamnă că nu mai au loc și „conflicte de interese”. Nu a vrut niciodată să epateze cu „gradul nostru de rudenie”, nu a vrut să apară la TV și i-am respectat decizia, cu toate că, de multe ori mi-ar fi plăcut să fie lângă mine.

 

 

Despre sentimente şi iubiri …

Sunt singură de aproape patru ani, adică fără iubit. Iar ce s-a mai întâmplat pe parcurs nu poate fi numită relație. Nu este grozav să fii singură, dar decât să nu ai ce să împarți cu omul de lângă tine, mai bine singură. Oricum, nu mă plictisesc cu mine. Citesc, scriu, călătoresc, mă plimb, spectacolele de la teatru și film sunt nenumărate, nu mai vorbesc de concerte, mai ales cele de la Sala Radio și de la Ateneu. Așa că… Am un grup de prietene, ca și mine, singure sau relativ singure și ieșim împreună. Viața e scurtă și foarte frumoasă. Eu mi-am propus în fiecare zi, să fiu fericită. Și-mi cam iese. Am mult umor și mă bucur de tot ce mă înconjoară.
Am un câine Golden Retriever, Gore pe numele lui, care mă scoate zilnic din casă și mă relaxează cu toate ștrengăriile lui.

Sunt sănătoasă și asta pentru mine e cel mai important lucru. Dacă va fi să intre cineva în viața mea, îl voi primi așa cum doar eu știu, pentru că sunt FEMEIE.

Mai avem şansa s-o vedem pe Mihaela Tatu prezentatoarea unui nou show televizat?

Da, dacă voi avea un format civilizat și în care să mă regăsesc, să mă simt… așa, ca peștele în apă. Pentru că sunt sigură că, nu publicul cere ceea ce se dă acum pe posturile TV, dar dezbatem nimicuri ca să mutăm atenția de la problemele reale. Ne-am întors în timp, adică pâine și circ. Și dacă pâine nu… atunci cât mai mult circ…

Un mesaj pentru cititoarele PentruEa.md

Aș vrea să transmit cititoarelor publicației voastre să nu uite niciodată că sunt femei și că de ele depinde echilibrul și liniștea familiei lor și implicit a soților lor. Și dacă nu se pun pe ele pe primul loc în ordinea priorităților lor, atunci, nu au de unde să dea și celor din jur, care au nevoie reală de ele. Să se îngrijească, să meargă constant la medic la controalele periodice și să facă tot posibilul să fie fericite, ca din preaplinul lor să dăruiască și familiei. Așa că – fiți FEMEI!!!!

Distribuie articolul: