Acest interviu m-a convins că Republica Moldova mai are șanse să devină un stat în care drepturile fiecărui cetățean sunt respectate. Schimbarea este posibilă datorită oamenilor ca Angela Iabanji. Încă de la apariție, site-ul discriminare.md a lansat un apel către cititorii care au fost martori sau victime ale discriminării să semnaleze aceste cazuri. Angela Iabanji a trăit o experiență care debusolat-o și revoltat-o în același timp. A simțit nevoia să povestească despre incidentul care a făcut-o să se simtă lezată în drepturi. Angela, din email-ul dvs. am aflat că ați avut un incident într-un magazin din Chișinău. Ce s-a întâmplat?
Recent am mers la un magazin cu produse pentru uz casnic. Gardianul însă nu mi-a permis să intru în local dacă nu las căruciorul la intrare. El mi-a sugerat să-mi iau copilul în brațe și astfel să-mi fac cumpărăturile. Pe mine m-au învăluit emoțiile: “Cum adică să-mi las copilul în cărucior, la ușa magazinului?”. Apoi și casierița mi-a spus să fac același lucru, să las micuțul la intrare.

Am rămas fără cuvinte, am fost șocată și am ieșit. Apoi m-am întors și le-am zis: “Ce vă permiteți? Eu sunt un consumator. De ce nu am dreptul să intru cu un cărucior ? Pe viitor nu mai vin să fac cumpărături aici.”. La cele spuse am primit răspunsul: “Nu ne interesează, puteți să vă cărați! Asta nu ne privește, mergeți unde vreți.”.

Ați discutat cu administratorul magazinului pentru a remedia situația?
Am încercat să vorbesc cu cineva din conducerea localului, dar în acel moment nu era nimeni acolo. Mai târziu am aflat că trebuia să scriu o reclamație dar atunci n-am făcut-o, pentru că nu eram informată. Acum știu că în acest mod puteam atenționa administrația magazinului.

Sunteți o mamă cu un copil mic. În general, aveți acces în locurile publice sau vă este încălcat acest drept?
Cred că orice mamă care are copil mic este dezavantajată, deoarece are acces limitat în locurile publice. Întâmpină dificultăți la bancă, la magazin, la restaurant și chiar la spital și la farmacie. Mamele nu pot intra în aceste clădiri, deoarece puține dintre ele au rampe adaptate. Astfel, suntem nevoite să mergem doar acolo unde e posibil acest lucru. Reiese că trebuie să stăm doar acasă și să avem grijă de copii. Avem însă diverse necesități. De exemplu, să mergem la o librărie să cumpărăm o carte, dar e imposibil, pentru că scările sunt prea înalte. În străinătate această problemă nu există, iar noi suntem foarte înapoiați la acest capitol.

Cum ați observat această diferență? Ați avut ocazia să comparați cu experiența altor state?
Am locuit opt ani în Italia unde timp de un an am crescut copilul. De jumătate de an am revenit în Moldova și am fost uimită de ceea ce am văzut aici. În Italia persoanele cu dizabilități au acces în toate locurile publice, chiar și în bar. E ceva normal ca fiecare om să se poată deplasa oriunde dorește. În Chișinău însă trebuie să aștepți doar troleibuzele noi, pentru că în cele vechi poți urca doar dacă te ajută două persoane. În Italia, circulam deseori cu autobuzul și mergeam cu micuțul acolo unde aveam nevoie. Aici, acasă, am rămas frapată de faptul că o mamă nu poate face aproape nimic singură, dacă soțul e ocupat și nu poate să o ajute.

Care ar fi rezolvarea acestei probleme?
Rampele de acces sunt o necesitate și ar putea îmbunătăți situația. Acestea însă nu există, iar dacă sunt, oricum nu le poți folosi, mai ales pe timp de iarnă, deoarece sunt construite sub un unghi prea mare. Pentru mine e o problemă temporară, copilul deja e mare și curând nu va mai merge în cărucior, dar cum rămâne cu persoanele cu dizabilități? Acești oameni nu pot sta doar în casă, au nevoie de condiții speciale. Drepturile lor sunt încălcate în fiecare zi.

Notă : Majoritatea rampelor de acces rămân nefuncţionale chiar şi după ratificarea Convenţiei ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi în 2010. Responsabilitatea privind adaptarea rampelor în magazine sau edificii de business cade pe umerii instituțiilor private iar noile edificii trebuie să primească avizul pozitiv din partea Primăriei doar dacă întrunesc toate condițiile de mobilitate.

.
Acest interviu este realizat de Centrul de Informare in domeniul Drepturilor Omului, cu sprijinul Programului Egalitate şi Participare Civică al Fundaţiei Soros-Moldova. Opiniile exprimate aparţin autorului şi nu reflectă neapărat poziţia Fundaţiei

Distribuie articolul: