În ciuda ororilor care o înconjurau, Stanisława Leszczyńska a reuşit să ajute o mulţime de femei să nască în interiorul lagărului de la Auschwitz. Se spune, astfel, că poloneza a reuşit să salveze nu numai viaţa a peste 3000 de copii, ci şi a tinerelor însărcinate, rămase fără nicio speranţă. În lagăr, Stanisława a lucrat sub coordonarea directă a lui Josef Mengele.

Stanisława Leszczyńska s-a născut în anul 1896, într-o familie de polonezi catolici. Reuşeşte să-şi finalizeze studiile cu puţin timp înainte de izbucnirea Primului Război Mondial, după care se căsătoreşte, în anul 1916, cu tipograful Bronisław Leszczyński. Cei doi au avut împreună trei copii: o fată şi doi băieţi. Stanisława a studiat asistenţa medicală în Varşovia, după care a lucrat ca moaşă la maternităţile din oraş.

La începutul celui de-Al Doilea Război Mondial, familia Leszczyńska a fost în întregime arestată, deoarece era recunoscută pentru faptul că sprijinise comunitatea evreiască din capitala poloneză, în timpul ocupaţiei naziste. În 1943, Stanisława şi fiica ei sunt încarcerate în lagărul de concetrare de la Auschwitz, unde li se atribuie numerele 41335 şi 41336. Dat fiind faptul că ambele femei studiaseră medicina, ele au fost obligate să lucreze la maternitatea din interiorul lagărului, sub supravegherea directă a doctorului Josef Mengele.

Condiţiile din maternitatea de la Auschwitz erau extrem de precare. Baraca destinată naşterilor nu era, sub nicio formă, organizată pentru desfăşurarea unor astfel de activităţi. Prin urmare, Stanisława s-a văzut nevoită să folosească orice mijloace pentru a aduce copiii pe lume, în condiţii minime de siguranţă. În acest sens, ea a aranjat ca paturile tinerelor însărcinate să fi mutate în zonele cele mai calde din barăci şi le-a îndemnat pe femei să schimbe raţia de pâine care li se oferea cu cearşafuri curate, pentru ca fiii şi fiicele lor să fie înveliţi în aşternuturi curate, în momentul în care se vor naşte.

În momentul în care naziştii au primit rapoartele referitoare la activitatea Stanisławei, nu au putut să creadă ceea ce citeau. În total, poloneza ajutase circa 3000 de copii să vină pe lume, riscându-şi propria viaţă, atunci refuzase să îi ucidă. În cele din urmă, doar 2500 din cei 3000 de nou-născuţi au supravieţuit ororilor din lagărul de la Auschwitz. Singurii copii care supravieţuiseră reprezentau rasa ariană şi, prin urmare, au fost selectaţi pentru a fi daţi spre adopţie familiilor germane. Stanisława, împreună cu celelalte mame, a reuşit să tatueze toţi aceşti copii în aşa fel încât ei să se poată reîntâlni cu familiile lor biologice.

La sfârşitul celui de-Al Doilea Război Mondial, Stanisława Leszczyńska a fost eliberată din lagărul de concentrare de la Auschwitz şi a putut să se reîntâlenască cu copiii ei. Stanisława a murit în anul 1974, nu înainte de a publica, în câteva pagini, experienţa pe care a avut-o în maternitatea nazistă. În 2010, Biserica Catolică a demarat procedura prin care moaşa poloneză de la Auschwitz urmează să fie sanctificată.

Foto: archidiecezja.lodz.pl, apchor.pl, Sursa: allday.com