Teatrul Satiricus Ion Luca Caragiale invită toți admiratorii ai frumosului la trei spectacole: „Hoțul”, „O scrisoare pierdută” și „Maimuța în baie”.

03.11.2017    Hoțul de Dario Fo

Un hoț intră noaptea într-un apartament bogat. El este atât de sigur că proprietarii și-au părăsit cuibușorulpentru mult timp, încât operează printre obiectele de lux aflate în locuință fără grabă, foarte lejer, reușind chiar, pe parcurs, să se certe cu soția sa la telefon. Locuința pe care și-a propus să o prade el o numește, cu nonșalanță și umor, “locul său de muncă”. Însă iată că proprietarii apartamentului, ambii implicați în relații de amor extraconjugale, intenționează să folosească în noaptea respectivă,  în secret unul față de altul, acest cuibușor de nebunii rămas gol, pentru întâlnirile lor amoroase. Astfel, continuând tradiția  spectacolelor de teatru gen Incantesimo sau Pasiuni în stil italian, autorii spectacolului invită spectatorii să devină martorii și complicii celor mai incredibile situații. Acțiunea precipitată, intriga surprinzătoare, umorul spumos ce se degajă din replicile personajelor, foarte vii și bine individualizate, le permit actorilor să joace cu cea mai mare poftă, să improvizeze, să-și demonstreze din plin măiestria. Iar publicului – să se distreze la maxim! 

 

04.11.2017    Maimuța în baie de Irina Nechit

“Maimuta in baie” poate fi considerat drept un protest împotriva „maimuţizării” societăţii moldoveneşti în perioada tranziţiei, când banul a devenit pentru mulţi principala valoare a existenţei, când „noii moldoveni”, îmbogăţiţi peste noapte din furturi şi felurite coţcării, dictează regulile de joc pentru toţii amărâţii acestei lumi în totală derută. Experimentul transformării unei maimuţe furate de la grădina zoologică în umanoid, întreprins de un genial savant autohton, le oferă creatorilor acestui fascinant spectacol posibilitatea de a prezenta într-o ipostază nouă, caricaturală mizeria vieţii noastre mioritice.

 

05.11.2017    O scrisoare pierdută de Ion Luca Caragiale

 

În ce priveşte personajele spectacolului – oameni consideraţi fruntea societăţii, capi de familie, conducători de partide politice, pretinşi patrioţi şi binefăcători ai poporului, se lasă antrenaţi în intrigi amoroase şi aranjamente degradante atît de vulgare, încât prin nimicnicia lor, adusă la absurditate şi deriziune, pun sub semnul întrebării orice tendinţă spre progres, orice intenţie sinceră, plină de onestitate şi devotament a cuiva…
Prin tuşe proeminente, generoase se desemnează „fauna” spectacolului. Chipurile create de actori se asociază stilistic seriei de caricaturi ale lui Fansisco Goia „Los Capricios”. Regizorul Alexandru Grecu insistă asupra unui joc savuros, „fără perdea”, ce ridică grotescul la un alt nivel semiotic.