Se consideră fericită pentru că are un copil și n-a ascultat medicii care o sfătuiau să avorteze. Cu zâmbetul pe buze și cu gândul la fiica ei perfect sănătoasă, Denisa găsește forțe să înfrunte Virusul Imunodeficienței Umane. La 25 de ani, ea își ascunde statutul de persoană seropozitivă, fiindcă nu i-ar plăcea să vadă fețele jalnice ale rudelor și prietenilor. Preferă să nu le spună nimic și să-și trăiască viața cu intensitate. Pentru mulți dintre noi e de neconceput: o mamă infectată cu HIV și un copil sănătos. Cazul tău e unul fericit sau acest fapt în general e posibil și în Republica Moldova?

Am aflat că sunt infectată cu HIV când eram într-a șaptea săptămână de sarcină. Am făcut un control de rutină, nu știam că sunt gravidă, am dat niște analize, apoi le-am repetat și rezultatul a fost același: pozitiv. Chiar dacă unii medici îmi spuneau să avortez, totuși un specialist mi-a recomandat să nu le urmez sfatul.
A fost printre puținii medici care m-au susținut. Mi-a zis că trebuie să nasc, dacă sunt însărcinată. Era necesar să mențin igiena, să mă alimentez corect și la a șaptea lună de sarcină să fac un tratament antiviral până la naștere. În aceste condiții, șansele să am un copil sănătos erau de 98 la sută, iar probabilitatea ca micuțul să fie bolnav era de doi la sută. Copilul meu a avut noroc.

Cum a decurs perioada de sarcină, care a fost atitudinea medicilor?

A fost o sarcină complicată și am stat des în spital. Medicii nu voiau să mă accepte, pentru că eram infectată cu HIV. Șeful de secție a strigat la mine: „Umblați la stânga și la dreapta și nu vă mai săturați, tineret nesățios!” La un moment dat de mine s-a apropiat o asistentă care mă îndemna să avortez, mi-a spus: „De ce să strici viața unui om?”.

Și cu medicul de familie am avut probleme. Mi-a vorbit foarte vulgar, punea la îndoială că voi fi capabilă să nasc un copil sănătos, dacă am fost neglijentă și m-am infectat.

Medicul de familie și-a schimbat atitudinea doar atunci când am început să-i aduc câte o cutie de bomboane și să-i dau bani. Când m-am internat, medicii vorbeau de față cu alți pacienți despre statutul meu de persoană seropozitivă. Îmi spuneau că fetele de azi nu știu că înainte de a întreține relații sexuale cu un bărbat, trebuie să se mărite. Eu plângeam și tăceam chitic. Îmi era foarte greu și mă gândeam că oricui i se poate întâmpla, un sex neprotejat îți schimbă viața.

Mituirea medicilor în schimbul unei atitudini mai tolerante cât a continuat?

Am născut prin cezariană, a fost o naștere complicată. După cezariană am stat 2 zile la reanimare. Chiar doream să le mulțumesc unor medici, dar pe urmă am înțeles că ei doreau doar să scoată bani din mine. Îmi spuneau că la operație au asistat mulți specialiști, pentru că eu am fost o pacientă mai specială.

Chirurgul a avut o funcție importantă și anestizistul a avut o misiune responsabilă, apoi am ajuns să dau bani la tot felul de asistente. Ele veneau și mă întrebau: „M-ați chemat?”, cu speranța că le voi da bani. La un moment dat, n-am mai suportat și le-am spus că nu am chemat pe nimeni. De atunci n-a mai venit nimeni să-mi ceară bani.

Ai aflat că ești infectată cu HIV într-o situație suficient de delicată. Care a fost reacția ta și a soțului tău ?

Eram în primul an de masterat, aveam 23 de ani. Până să aflu că sunt infectată cu HIV, știam că acest virus este asociat cu narcomania și prostituția, pentru mine era egal cu moartea. Nu credeam că mă poate afecta anume pe mine. N-am făcut transfuzii de sânge, n-am consumat droguri și nici nu am trăit în desfrâu. Până la soțul meu am avut doi parteneri sexuali. Erau băieți serioși, din familii bune, nici nu m-am gândit că ar fi infectați.

Când am aflat diagnosticul a fost un șoc pentru mine și pentru soțul meu. Am plâns amândoi, au fost niște momente foarte emoționale. Am venit acasă și am început să căutăm informații pe internet, să aflăm mai multe despre HIV. Soțul m-a susținut mult. Din decembrie 2009 și până acum este unica persoană care cunoaște că sunt seropozitivă. Părinții, frații, prietenii noștii nu știu nimic. Prefer să nu le spun, pentru că ar fi un șoc prea mare pentru ei. Sunt o persoană puternică, nu-mi place să fiu compătimită. Îmi iubesc foarte mult părinții, avem o relație foarte bună și nu vreau să-i indispun.

Maternitatea schimbă pe orice femeie. În ce măsură HIV și maternitatea te-au schimbat, te-au maturizat?

Până a afla că am HIV eram pe altă lume, zburam, visam la ceva ireal, eram altfel. Eram un pic arogantă, acum sunt mai simplă, mai omenoasă, înțeleg că viața trebuie prețuită. Acum mă uit la viață cu alți ochi, mă simt fericită că am părinți, frați, un copil minunat. Ei sunt sensul vieții mele, am cui să ofer dragostea și atenția mea. În fiecare seară când îmi culc fetița de un an și jumătate îi spun: suntem fericite, a mai trecut o zi. Viața mea are sens, fiicei mele trebuie să-i dau educație și sper să devenim prietene.

Pentru a păstra confidențialitatea, numele eroinei a fost schimbat.
Notă: Anual sunt înregistrate circa 80 de cazuri noi de infectare cu HIV în rândul femeilor gravide. Datele statistice arată că Virusul Imunodeficienței Umane afectează cel mai mult tinerii, cu vârsta cuprinsă între 15 şi 39 de ani. Conform unui studiu sociologic realizat de Fundația Soros Moldova, cel mai des persoanele seropozitive sunt discriminate la angajarea în câmpul muncii, la serviciu, la spital și de către autorități.

.
Acest interviu este realizat de Centrul de Informare in domeniul Drepturilor Omului, cu sprijinul Programului Egalitate şi Participare Civică al Fundaţiei Soros-Moldova. Opiniile exprimate aparţin autorului şi nu reflectă neapărat poziţia Fundaţiei

Distribuie articolul: