Potrivit cercetătorilor, obezitatea este o problema de sănătate cu care se confruntă tot mai mulți oameni, de peste tot în lume. Din fericire, tot mai mulți sunt cei care depun eforturi pentru a scădea în greutate urmând niște diete, practicând sportul.

Una din metodele de slăbire la care apelează doar cei mai curajoși este operația de micșorare a stomacului. Printr-o astfel de experiență a trecut o cititoare EA.md, care a dorit să rămână anonimă, dar a avut curajul să ne relateze povestea ei.

Viața mea s-a schimbat radical

Bună ziua oameni buni și frumoși! Eu sunt una din persoanele care și-a făcut operație de micșorare a stomacului și anume bypass gastric și vreau să fac o mică descriere a vieții mele de după operație!

Vă zic din start că am multe de spus, dar să începem cu aceea că viața mea să schimbat radical. Sunt o altă persoană, un alt om! De la operație au trecut 1,5 ani, timp în care am și reușit să uit ceea ce am fost până la, doar că mai sunt momente când mi se face milă de mine acea care am fost, căci de când am slăbit am primit atâtea complimente cât nu am primit toată viața (și vă zic că este foarte plăcut).

Da, acum am devenit mai bună, mai optimistă, mai veselă, mai curajoasă, îmi place ceea ce văd în oglindă, îmi place ceea ce sunt. Dar înainte eram mereu indispusă, stresată, supărată și cu gândul la mâncare.

Complicațiile de după operație

Vreau să menționez că eu fac parte din acel mic procent de persoane care operația a avut complicații și a mai fost nevoie de o operație repetată, dar am avut parte de un medic renumit cu o echipă puternică alături care au făcut totul ca să fiu bine.

A fost greu, recunosc, dar nici un minut, nici o secundă nu am regretat că am făcut-o căci totul se uită, rămâne doar prezentul care e foarte frumos.

Pentru mine fost o perioadă de recuperare destul de grea (căci de obicei a treia zi ești externat și a cincea zi deja poți ieși la serviciu) a fost greu până m-am învățat să mănânc, să mestec mâncarea, căci am realizat că până acum înghițeam bucăți nemestecate. Acum mănânc de toate, chiar și dulce și făinoase, important să nu fie în cantități mari și să fie mestecate bine. Nu mai sunt obsedată de mâncare, nu mai ocupă un loc atât de important în viața mea.

Când deja mi-a permis medicul am început a face sport, am făcut-o pt că așa am vrut eu, căci kg și așa se duceau văzând cu ochii, și cel mai interesant că nu mi-a fost rușine de mine la sala de sport și acolo am înțeles că foarte multă lume nu face sport pentru a slăbi, dar pt a se întări, a fi în tonus și a fi într-o stare fizică bună.

În această perioadă am reîndrăgit mersul pe bicicletă, am învățat a merge pe role, patine, schiuri și am sărit la bătut -toate astea le-am făcut cu cea mai mare plăcere fără a-mi fi frică și rușine că pot rupe ceva sau pot cădea și fi într-o situație jenantă.

Da, e costisitor, mie mi-a trebuit timp să adun suma necesară, dar dacă am face un calcul cât cheltuim zi de zi pe mâncare și medicamente – sigur rămâneți și cu bani în plus!!!

Nu în ultimul rând, vreau să-i mulțumesc medicului și echipei lui, sunt o echipă de profesioniști iar domnul Sergiu e o mare personalitate, un medic renumit și un om cu inima mare. Mereu alături de pacient și disponibil la telefon, chiar și noaptea. Nu pot înțelege de unde are atâta putere și răbdare pentru a ne dădăci pe fiecare, căci oricine nu ar fi trecut prin mâinile dumnealui rămâne cu impresii frumoase.Va mulțumesc că ne faceți viața mai frumoasă.

Atunci când până și străinii îți observă schimbările

De plăcerea de a face cumpărături cred că nici nu trebuie să mai scriu:nu cumperi ceea ce îți vine, dar cumperi ceea ce îți place. Mi-a trebuit mult timp să mă obișnuiesc cu mărimile mele mici. La început am avut așa o situație la cumpărături M-am dus la buticul cu haine „over size” și consultantul îmi zice: Doamnă, aici avem doar mărimi mari, mărimi pentru dumneavoastră le găsiți alături! Wow… am luat-o ca pe un compliment și mi s-a făcut ziua mai frumoasă, căci până acum mereu de la shopping mă întorceam plângând, în sensul direct al cuvântului.

Menționez că am 35 ani, 170 cm și 79 kg de la 118. După un an, kilogramele se duc mai greu, dar se duc! Mai am până ajung la kilogramele dorite, dar sunt mulțumită de ceea ce este! Fizic am întinerit cu zece ani, iar sufletește mă simt o adolescentă care abia începe a cunoaște lumea, fără frică de necunoscut și rușine de sine. Sunt gata să experimentez de toate!

Dacă ați atras atenția de câte ori au fost scrise cuvintele frică, rușine – da, de multe ori, căci anume din aceste cuvinte era compusă viața mea de zi cu zi.

Un singur regret

Totuși am găsit unele minusuri și anume că mi să dus stratul protector de grăsime și mereu îmi este frig, brr… și nu mai am atâta putere. Dacă până acum cu o mână ridicam patul și cu alta dădeam cu aspiratorul, acum deja nu o mai pot face… după cum vedeți – nici minusul nu mai e minus.

Am și un regret – că nu am avut curaj să recunosc celor apropiați, rudelor, prietenilor, lumii despre faptul că mi-am făcut operație – nu știam care va fi rezultatul și nu știam care va fi reacția. Mi-a fost frică, am fost nevoită să mint și mint în continuare. Și acum vreau să strig în gura mare că eu mi-am făcut operație și asta e motivul schimbării mele, că sunt fericită, am devenit mai bună și sunt frumoasă, dar ce altceva ne trebuie nouă? De asta vreau să împart cu voi experiența mea.

Pentru cineva ceea ce scriu ar părea aberații, fără sens, prostesc dar anume aceste lucruri mărunte fac diferența și au dus la schimbarea mea în mai bine după ce am luat hotărârea de a face operația.

Bucuria de a fi strânsă în brațe de copil și de resimți flacăra iubirii

Nimic nu se compară cu faptul că copilul meu mă poate cuprinde de mijloc și ajunge să o facă, mereu se bucură că sunt binedispusă și frumoasă, lucru care până la operație se întâmpla rar.

Soțul a început a mă privi cu alți ochi, cu ochii unui tânăr îndrăgostit, mereu îmi face complimente, ne-am reîndrăgostit unul de altul și să reaprins flacăra iubirii care demult se stinsese!

Vreau să încurajez anume pe cei care au dorința și posibilitatea să facă schimbarea, nu așteptați căci mâine tot așa veți fi sau poate cu încă un kg în plus, căci mâine poate fi prea târziu. Viața și așa e scurtă de ce să nu o umplem cu clipe frumoase. Eu consider că dacă este dorința este și posibilitate.

Mulțumesc medicului pentru o nouă viață!

Voi cum luptați cu kilogramele în plus? Care este povestea voastră?

Sursa: Cititoarea noastră a rugat să-i păstrăm anonimatul

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: