Tumoare malignă. Aceasta a auzit la capătul celălalt al firului Lidia Potapov, mamă a doi copii și, pe de asupra, asistentă medicală, după ce a trecut printr-o serie de investigații. „Atunci am avut o criză de isterie, dar după toate celea, acum simt o poftă enormă de viață.”

În prezent, Lidia Potapov lucrează ca asistentă medicală la policlinica nr. 8 din sectorul Ciocana al capitalei. Atunci când unii pacienți vin și arată în disperare rezulatele analizelor ce indică cancer, îi înțelege. Știe din proprie experienţă cât de greu le este femeilor să audă acest diagnostic. Totuşi, acum 12 ani, când a fost diagnosticată cu cancer la timus (o glandă responsabilă de imunitate), nu i-a venit să creadă.

„Începusem să mă sufoc de la o vreme (timusul este situat în zona superioară a pieptului, n.a.), așa că am mers la medic și am făcut investigații. Nici nu acceptam o astfel de posibilitate, până când mi-am făcut o scanare cu raze Rentgen şi așa mi s-a depistat tumoarea. Mi-au spus că am nevoie urgent de operaţie.”

Lidia mărturisește că a avut parte de multe lacrimi şi o criză de nervi după ce a aflat diagnosticul. Soţul însă i-a fost alături, aşa că a doua zi și-a făcut curaj şi a mers la operaţie. Ea spune că a avut noroc, pentru că boala a fost depistată într-un stadiu incipient.

Totuși, după operaţie Lidia fost supusă unui tratament îndelungat. Timp de doi ani, a trecut prin 24 de şedinţe de chimioterapie şi 18 cursuri de radioterapie. „Din cauza şedințelor de chimioterapie, mâncam foarte puţin. Slăbisem până la 46 de kilograme, aveam o stare de slăbiciune continuă.” Acum își amintește cu groază de acele luni și săptămâni și se bucură că a trecut de ele. „A fost, probabil, cea mai dificilă perioadă din tot tratamentul, dar important era să nu renunţ. Soţul şi băieții mă ajutau în toate.”

În același timp, apăruse o altă problemă. Pentru atenuarea durerilor pe care i le provocau ședinţele de chimioterapie, Lidiei i se administra Promedol, un analgezic asemenea morfinei, care într-un timp scurt i-a creat dependenţă.

Erau zile de chinuri și durere, pe care numai cei dependenți de droguri le știu… „Aşteptam cînd soţul se va întoarce de la serviciu şi practic țipam la el sa-mi pună o injecţie. Dintr-o fiolă mă injecta de trei ori pe zi. După un timp, când a trebuit să încetez administrarea lor, n-am putut renunța.” Lidia spune că aceste injecţii deveniseră deja ca un drog de care avea nevoie zilnic. „Primul care a înteles aceast lucru a fost soţul meu, aşa că a trebuit să mergem la un narcolog.” Timp de vreo șase luni, i-au fost prescrise picături — pentru a o scăpa de o nouă boală, care de data aceasta era dependenţa de medicamente.

Astăzi, Lidia Potapov spune că s-a tratat de cancer în proporție de 99%. Chiar dacă au trecut mai mult de zece ani de când a fost diagnosticată, ea se informează permanent atât despre cancer, cât și despre diete sănătoase și alte noutăți medicale. Internetul este sursa de informare preferată.

Mai nou, a aflat din internet că glucoza accelerează înmulţirea celulelor cancerigene, de aceea a început să urmeze o dietă strictă, fără dulciuri: „Mănânc doar mâncare gătită la aburi, plus sucuri proaspăt stoarse de portocală şi grefe.” Totuși, spune că cel mai important este controlul regulat: „Numai diagnosticarea la un stadiu incipient, cum a fost la mine, poate garanta un rezultat bun al tratamentului anti-cancer. De aceea, e important ca toate femeile să aibă grijă de sănătatea lor și să nu ignore un simptom deranjant, chiar dacă nu e dureros.”

Femeia spune că boala i-a schimbat viaţa: „A apărut o dorinţă nebună de a trai, de a-mi vedea baieţii crescuți mari, însuraţi și așezați la casele lor. Mulţumesc Domnului că toate s-au împlinit. Acum îmi cresc o nepoţică de un anișor. Iar dacă se întâmplă să mă simt mai rău, îmi spun și ştiu că mâine va fi mai bine. Trebuie să ne bucurăm de viaţa pe care o trăim…”

Distribuie articolul: