Încălţămintea oricărui om transmite multe mesaje despre personalitatea acestuia. Fie că putem decoda aceste informaţii sau nu, aici e deja altă filosofie, cea a stilului, a modei şi a calităţii. Toate aceste elemente le-am găsit în atelierul din Stăuceni a designer-ului de încălţăminte pentru bărbaţi, Valentin Frunză. Un adevărat micro-univers dominat de stilul masculin şi sobru, pe alocuri cu influenţe cromatice îndrăzneţe. Mica încăpere, încărcată cu tot felul de unelte, bucăţi de piei, calapoade şi pantofi ce îşi aşteaptă stăpânii, reprezintă teritoriul, unde Valentin creează pantofi pentru clientela masculină. Să nu uit, totul este lucrat manual.


Istoria cu pantofii nu este o pasiune, este o meserie pe care am învăţat-o de la tatăl meu.
El era inginer de profesie şi a început să înveţe cizmăria în ’89. Când aveam 12 ani, am început să lucrez alături de tata. Dacă pentru mine era o aventură, pentru părintele meu a devenit o necesitate. În adolescenţă mi-am zis că nu mai fac eu pantofi, aşa că, am plecat la studii în Bucureşti, la o facultate cu profil economic. Am călătorit mult în ţări precum Belgia, Rusia dar m-am reîntors la această meserie acum patru ani. Utilizam cunoştinţele pe care le-am luat de la tata şi totodată, am început să aplic o metodă pe care am citit-o într-o carte cumpărată la Moscova, metodă pe care el nu o ştia.

Spiritul perfecţionist pe care îl abordez, m-a determinat să muncesc mult la pantofii creaţi. Mi-am zis: ori am să creez cea mai bună încălţăminte, ori nu fac nimic. A urmat un drum la Roma, de unde am cumpărat scule pe care nu le avea tata. Am încercat, mi-a reuşit şi am văzut care este experienţa în a face pantofi.

Primele mele perechi le-am creat la vârsta de 16 ani. Le am şi acum. S-au păstrat deoarece când i-am încălţat, nu mi-au plăcut. Chiar nici tata nu a putut să îi vândă pentru că sunt făcuţi din piele întoarsă, iar clientela sa fiind de prin târguri, nu prea purta piele întoarsă. Am păstraţi şi pantofii pe care i-am cusut prima dată conform metodei tradiţionale. Ei sunt pentru mine şi au cam patru ani.

Eu îmi cumpăr încălţăminte străină pentru că eu fac doar pantofi şi cizme clasice, masculine. În garderoba oricărui bărbat trebuie să fie şi încălţări sport, de plajă, bocanci. De aici şi reiese că îmi procur din magazin alt stil de încălţăminte decât pe cel care îl creez eu.

Printre clienţii mei se enumără multe persoane publice dar, nu vreau să evidenţiez pe cineva anume. Pentru mine fiecare cumpărător are statut de VIP. Ba mai mult, persoanele care sunt vedete pentru toată lumea, nu sunt cumpărătorii mei, de aceea prefer să nu dau nume. Am avut clienţi care mi-au returnat pantofii din varii motive, fie măsura a fost luată greşit, fie deranjează la os etc. Eu eram nevoit să fac alţii, să îi ajustez, să mai schimb câte ceva. Nimeni însă, nu s-a plâns pe faptul că i-a căzut talpa pantofului sau pe alte defecte mai grave.

Situaţia pantofilor bărbăteşti de pe piaţa autohtonă e jalnică. Fluxul enorm de mărfuri de calitate proastă a afectat imaginea masculină a pantofului. Lipsa unei şcoli unde să se înveţe cizmărie tot este o consecinţă negativă a produsului de încălţat. Bărbaţii noştri se duc la magazin şi cumpără ceea ce le propune vitrina acestuia. Şi ce vezi acolo? Tot felul de chinezării ieftine. Nu e vina bărbatului că are aşa pantofi, e vina pieţei. Personal, lucrez la o pereche aproximativ trei săptămâni. Eu văd în clienţii mei un interes major pentru creaţiile mele, iar acest lucru mă ambiţionează să muncesc şi mai mult.

Nu sunt un exportator. Eu fac puţine modele. Chişinău este o piaţă enormă pentru mine. Uneori mi-aş dori un competitor, ca să am şi mai mult elan în munca mea. Am şi cumpărători din străinătate. Ei sunt fie prieteni şi cunoştinţe ale moldovenilor, fie utilizatori de Internet. Un client tocmai din Poltava m-a găsit pe net şi a venit la mine pentru a-i crea două perechi de pantofi.

Nu mă interesează tendinţele de modă în materie de pantofi bărbăteşti. Ei sunt clasici de sute de ani şi nu văd ce ar putea să se schimbe la ei. Lucrările mele sunt cusute manual şi ţin 10-15 ani, iar moda se schimbă de o sută de ori. Modelul de pantofi derby clasic are o vechime de 300 de ani, modelul Oxford are peste 150 de ani. Chiar nu văd, unde ar putea aici interveni tendinţele modei. Stilul rămâne acelaşi, se schimbă doar culoarea şi materia primă la confecţionare.

Mi-ar plăcea să fac mai mult. Chiar acum am 15 comenzi de realizat. Cred că voi lucra toată vara. Dacă aş avea câţiva ucenici, ar fi super! Nu ar fi rău dacă atelierul meu l-aş muta undeva în centrul capitalei, să fie o vitrină unde lumea să vadă că în Chişinău este un magazin de încălţăminte lucrată manual, în exclusivitate pentru bărbaţi.

 

Distribuie articolul: