„Politeţea este arta de a alege dintre gândurile tale”, spunea Doamna de Stael. Astfel, părinţii, din dorinţa de a avea copiii politicoşi, educaţi într-o manieră civilizată, greşesc atunci cînd strigă sau le impun să folosească formulele de salut, de prezentare, de rămas bun, expresiile magice „mulţumesc, cu plăcere”.

Vă recomand să aveţi răbdare de fiecare dată când copilul nu respectă aceste reguli şi să-i mai explicaţi, bineînţeles pe un ton liniştit, dar nu în faţa altor persoane. Oferiţi-le cât mai multe exemple, politeţea se învaţă prin exemplu.

Atunci când vrei să impui copilului ceva, el ripostează şi procedează invers, iar în acest caz are de suferit relaţia dintre părinte şi micuţ. Dacă observi că are un comportament obraznic, te gândeşti cum vorbeşti sau cum te comporţi tu cu el. Totodată, ai grijă să nu-l răsfeţi prea mult, încât să perceapă că el merită tot respectul.

La intrarea într-o clădire, copilul este cel care îi va permite persoanei adulte să intre prima sau să ţină uşa deschisă dacă în spatele lui mai este cineva. De asemenea, trebuie să acorde prioritate persoanelor care ies din lift, din clădire, etc.. Educă-l să fie punctual şi să nu îi oblige pe ceilalţi să-l aştepte, să nu ia lucrurile copiilor fără să ceară voie, să bată la uşă înainte să intre undeva.

Politeţea se învaţă de mic copil, iar cei șapte ani de-acasă, atât de mult discutaţi în societatea noastră, îşi vor pune amprenta pe întreaga lui viaţă.

Dorina Arsene, lector de bune maniere

Abeze

Distribuie articolul: