Dacă pentru mulți nunta este un eveniment unic în viață, pentru Lucia Ciobanu fiecare zi de muncă este o continuă sărbătoare. Directorul serviciului Stare Civilă din Republica Moldova a pierdut numărul căsătoriilor pe care le-a oficializat, dar își amintește cu emoție despre cea mai specială zi din activitatea ei profesională. Despre căsătorie și divorț, e-servicii, principii de viață, nepoți și bucurii, la un capăt de vorbă cu Lucia Ciobanu. Am pierdut numărul familiilor la întemeierea cărora am participat. În peste 20 de ani de muncă au fost foarte multe… şi vreau să cred că sunt toate puternice şi fericite. Sunt adeptă a credinţei care zice că exteriorul nu este decât o reflexie a interiorului, așa că nu am apelat la specialiști când a fost vorba de imaginea mea. Nu cred în reţete miraculoase şi nici specialişti cu puteri supranaturale. Sunt eu însămi şi în fiece zi încerc să reproduc armonia dintre lumea mea interioară şi exterioară: naturală, elegantă şi sobră.

Ziua de 08.08.08 are încărcătură emoţională multiplă… am oficializat dragostea a 59 de cupluri în Scuarul Teatrului de Operă şi Balet. Această zi a fost o mare provocare emoţională şi profesională, pentru că în percepţia mea, de esenţa ritualului de oficiere al căsătoriei ţine emergenţa unei comunicări spirituale reciproce între cuplu şi funcţionar.

Constat cu regret că instituţia familiei devine tot mai fragilă şi vulnerabilă în Republica Moldova. Cauzele şi factorii care determină acest fenomen sunt multiple, complexe şi de cele mai multe ori, coexistă şi se condiţionează reciproc. Fară a avea o pretenţie de exhaustivitate, aş putea da start listei cu raţiuni micro – evoluţia diferită a soţilor pe parcursul căsniciei, incapacitatea lor de a soluţiona conflictele, infidelitate, violenţa… şi continuă cu dimensiuni macro – migraţia, fenomenul emancipării femeii şi liberalizarea societăţii în general. O perspectivă comparativă a legislaţiei statelor în domeniu ar putea sugera că cadrul legal moldovenesc este unul din cele mai permisive la capitolul divorţului. Unii dezaprobă produsul legiuitorului nostru, eu însa prefer să-l calific drept o realizare. Consider înşelătoare orice tentativă de a constrânge soţii să-şi păstreze în mod artificial familia.

 

Divorţul poate fi necesar, atunci când abisul dintre soţi nu mai poate fi depăşit. O familie sfâşiată de absenţa iubirii, înţelegerii şi respectului reciproc va influenţa doar negativ dezvoltarea copiilor. Scenariile sunt diverse – de la performanţa şcolară scăzută, la dezvoltarea complexelor sau a traumatismelor psihice, până la interiorizarea modelului vieţii de cuplu al părinţilor şi reproducerea acestuia la maturitate. Societatea trebuie să redefinească statutul divorțului şi, în parteneriat cu statul, să se îngrijească ca efectele acestuia să nu fie distructive asupra copiilor şi a societaţii în general.

 

Serviciile de stare civilă nu se opresc la ghişeu. Aplicarea pe larg a tehnologiilor informaţionale (e-guvernarea) va conduce indiscutabil la diminuarea vizibilităţii funcţionarului de stare civilă, dar ar fi incorect să ignorăm funcţionarii care asigură viabilitatea acestor tehnologii şi se îngrijesc de datele cetăţenilor. Beneficiile e-services sunt indiscutabile, dar depersonalizarea absolută a raporturilor de prestare a serviciilor este dificil de conceput atunci când e vorba de înregistrarea căsătoriilor. De asemenea, ar fi neprofesionist să neg contextul socio-economic al Republicii Moldova şi să supraestimez capacitatea cetăţenilor de a recurge la serviciile on-line. Chiar şi în statele dezvoltate, regimul tradiţional şi cel de prestare on-line continuă să coexiste timp de decenii.

E incorect să privezi cetăţenii de clipele singulare trăite în timpul oficierii solemne a căsătoriei la Starea civilă. Potrivit tradiţiei juridice romano-germane şi anglo-saxone, căsătoria este un act strict personal, care se încheie în prezenţa fizică a soţilor şi a funcţionarului de stare civilă. Recentele inovaţii în domeniul reglementării căsătoriilor, cum ar fi încheierea căsătoriei prin procură, vin să nuanţeze regula generală şi încurajează indirect ideea transformării instituţiei căsătoriei în viitor. Dar o asemenea perspectivă a lucrurilor mă descurajează pentru că e capabilă să dezrădăcineze o tradiţie frumoasă, cea de înregistrare solemnă a căsătoriei la organul de stare civilă.

 

La începuturi am studiat din plăcere, mai târziu – cu plăcere, dar din necesitate. Trebuie să recunoaştem că societatea noastră evoluează rapid – constante sunt doar schimbările. Să fii competitiv şi performant într-un asemenea context presupune, în primul rând, să te îngrijeşti de pregătirea ta profesională şi să te îmbunătățești continuu. După cele patru diplome obținute, nu exclud niciodată eventualitatea descoperirii şi altor orizonturi.

Când eram copil ziceam că vreau să mă fac „multe”. De fapt, ca toţi copiii, eram foarte inventivă şi maximalistă. Însă, odată ce am mers la şcoală, visul cel mare era să devin învăţătoare. Acum realizez că ale mele „multe” s-au regăsit în personalitatea primei mele învăţatoare: o femeie înzestrată cu o forţă transformatoare uimitoare, inteligenţă feminină şi o eleganţă înnascută. Ana Andreevna Bideac mi-a marcat în mod deosebit evoluţia, atât în calitate de elevă, cât şi de femeie. Urmânsu-i profilul, vreau să cred că-mi inspir copiii şi că posed aceeaşi forţă nobilă transformatoare.

 

Cea mai mare realizare de până acum, în dimensiunea personală, este indiscutabil, familia. Sunt o soţie, o mămică şi o bunicuţă împlinită! Atunci când aceste trei calităţi se reunesc cu succes în persoana ta, ai încrederea că oricare ar fi el, obstacolul, e cu siguranţă surmontabil. Tocmai din aceste considerente, profesional vorbind, sunt o persoană perfecţionistă şi cele mai mari realizari le proiectez mereu în viitor.

Cât despre regrete… nu sunt confortabilă cu acest termen, are o încărcătură prea negativă. Am să repet cuvintele din renumita piesa a lui Edith Piaf, „Nu, eu nu regret nimic”. Nu am să afirm acum că nu am cunoscut insuccesul, dar am învăţat să gestionez asemenea situaţii prin adoptarea unei atitudini exploratoare, să zic de diagnosticare. Insuccesul e momentul optim pentru aţi analiza într-o perspectivă mai critică acţiunile. Iniţiez o anchetă, reevaluez miza, pledez culpabila dacă e cazul sau îmi recunosc slăbiciunile, fac promisiunea ameliorării, mă ameliorez, devin mai bună, mai puternică.

 

Familia e pasiunea mea numărul unu şi timpul meu liber îl dedic ei. Comunicarea cu cei dragi e activitatea fundamentală. Fie că e vorba de o cină delicioasă în familie, plimbări în sânul naturii, activităţi sportive, lecturarea poveştilor şi vizionarea desenelor animate cu nepoţica Sofia sau de proiecte turistice mai îndrăzneţe, important e să fim împreună. Ne împărtăşim succesele, discutăm despre potenţialele soluţii pentru dificultăţile cu care ne confruntăm, facem proiecte pentru viitor şi descoperim lumea împreună.

 

Mi-aş fi dorit nespus de mult să fiu SUPER Femeia, dar trebuie să recunosc că nu este exclusiv meritul meu. De “focul din vatră” se îngrijeşte şi soţul meu. Ne reuşeşte pentru că o facem împreună, cu multă dragoste şi dăruire de sine. Fără negocieri, fără planificări… după 30 de ani de căsnicie, o facem firesc, aproape instinctiv. Şi aceasta graţie comunicării (am vorbit despre ea mai devreme). Ea ne fortifică cuplul şi-i reproduce echilibrul şi armonia.

Foto: Arhivă personală