Maternitatea trezește în corpul unei femei instinctul și solidaritatate cu alte femei. Despre acest lucru ne convingem de fiecare dată, atunci când mămicile decid să-și lanseze bloguri personale ori să scrie cărți despre cum e să fii mamă. Femeia care a scris textul de mai jos se numește Olga și este originară din Rusia. „Am vrut să scriu de mult timp acest articol, dar amânam de fiecare dată. La o distanță de câteva luni, am decis că timpul n-o să-mi fie de ajuns niciodată și că a venit momentul să scriu despre lecțiile pe care le-am învățat după ce am devenit mama a 3 copii”, spune aceasta, pe blog.

1. Am înțeles că toți copiii sunt diferiți. Chiar dacă sunt născuți toți de către unii și aceiași părinți, oricum acești copii vor fi diferiți. Educația nu contează prea mult în această privință. Fiecare copil are un teperament înnăscut, predispozițiile sale, specificul său. Fiecare copil vine în viața noastre pentru a ne oferi lecții. Nu există copii identici!

2. Am devenit mult mai răbdătoare și liniștită. Da, uneori mai strig, însă am încetat să-mi mai fac griji din cauza nimicurilor. Acum, nu mă mai alarmez că un copil a găsit suzeta, iar al doilea s-a îmbrăcat în rochia mea. Nu-mi mai fac griji din cauza infecțiilor respiratorii, din cauza mucilor sau a febrei. Da, fiecare copil răcește, dar asta îi trece. Crizele legate de vârstă nu mă mai dranjează. Deja simt când să-i ofer copilului libertate și unde trebuie să-i impun anumite granițe.

3. Apropo de granițe! Trebuie să existe un hotar al lucrurilor permise. Anterior am crezut că trebuie să-i oferi copilului deplină libertate și doar să-l ghidezi. Din păcate, n-a mers. Copilul trebuie să știe ce îi este permis și ce nu. În realitate, copiii adoră regulile: desertul vine după mâncare, desenele animate – după lecții, mâncarea – după spălatul mâinilor ș.a. Legea e aspră, dar e lege.

4. Nu-mi fac griji din cauza dezvoltării timpurii. Într-o familie cu mulți copii, este imposibil ca acest lucru să nu se întâmple. Cei mai mici vor să-i ajungă din urmă pe cei mai mari și se simt aevărați semi-zei. Cel mai corect, în acest caz, mi se pare să-l educi perfect pe copilul cel mai mare, să investești în el la maxim, pentru că el urmează să devină un ideal de atins pentru ceilalți.

5. Am început să-mi apreciez, să-mi întăresc și să-mi susțin ierarhia familială. După nașterea celui de-al treilea copil, am înțeles că ierarhia este importantă într-o familie, iar lipsa ei este tragică. Mama și tata sunt autorități, în timp ce copiii reprezintă poporul. Tata este cel mai important, chiar și mama îl ascultă. Sora mai mare este autoritate printre copii, iar fiul mijlociu este mai mare decât mezinul nu doar în drepturi, ci și în responsabilități.

6. Am înțeles că sunt baza familiei mele și că dacă eu mă simt rău, le este rău tuturor. Am învățat să am grijă de mine. Anterior, trăiam după principiul „tot ce-i mai bun – copiilor”. Astăzi, acest principiu s-a întors pe dos. O mamă fericită și odihnită este garanția unei atmosfere fericite de familie, pentru că o altfel de mamă nu-i va face fericiți pe copiii săi. Dacă nu-și văd mama fericită, încep să se învinuiască pe sine. Așa sunt copiii.

7. Soțul meu este o bază la fel ca și mine.

8. Shopping-ul meu s-a schimbat radical. După nașterea primului copil, am început să cheltuiesc o grămadă de bani pentru toate fleacurile. Cumpăram tone de obiecte inutile pentru copil și absolut nimic pentru mine. Acum, e altfel. Am înțeles: copiii cresc foarte repede, își murdăresc hainele foarte repede și n-au nevoie deloc de o cantitate mare de haine. Pentru a înțelege acest lucru, au trebuit să treacă 8 ani de maternitate. Acum, cumpăr obiecte mai mult pentru sine, iar pentru copii – prin tehnica excluderii: dacă am bani în plus, timp și dorință. Pentru copii, am început să fac shopping online din SUA, acolo unde pot găsi și super-prețuri. Pentru mine, găsesc și haine la reduceri. Nici nu mai țin minte când mi-am cumpărat ceva la un preț integral.

9. Am început să cheltuiesc de două ori mai puțini bani pentru cosmetice. La cei 35 de ani ai mei, am înțeles că garanția exteriorului meu este felul în care mă alimentez, orele pe care le dorm, strălucirea pe care o am în ochi. Acestea sunt ingredientele principale. Restul sunt ingrediente adăugătoare.

10. Am înțeles că nu le voi reuși niciodată pe toate în același timp și că trebuie să mă resemnez cu asta. Am întrebat-o pe mama a 5 copii despre ce a învățat după nașterea celui de-al cincilea, iar ea mi-a zis că nu mai atrage atenția a părerile oamenilor din jur. Mi-a spus că starea de liniște i-a venit brusc, aducând cu sine încredere. Lasă-i pe oameni să creadă ce vor, ei fac parte din lumea înconjurătoare. Fiecare om are dreptul la o părere despre orice.

Sursa

Distribuie articolul: