Ajungi dimineață la aeroportul Chopin din Varșovia. Te duci să dai bagajul și să ți se verifice pașaportul, însă doamna de acolo te anunță că zborul spre Budapesta este anulat. Rămâi mască, azi la miezul nopții îți expiră viza, trebuie să pleci din spațiul Schengen cu orice preț! Mergi la ghișeul companiei avia și le spui să facă orice, ca tu în după-amiaza asta să fii la Chișinău. Au încercat mai multe combinații de conexiuni, că de zbor direct nici vorbă, dar nu le-a reușit, nicăieri nu mai erau locuri! Ți se spune că există o singură posibilitate. Să zbori până la Budapesta, iar acolo compania avia ungară, care de fapt e și vinovată, va avea grijă de tine și te vor trimite acasă, dar în ziua următoare, pe la prânz. Ai oftat și ai strâns din umeri, ți-ai luat valiza și ai pornit așa, aiurea, prin aeroport. Deși era o gălăgie infernală acolo, nu auzeai decât ticăitul roților de la geamantanul tău.

Ai umblat de la un etaj la altul al aeroportului, căutând ceva de înfulecat, numai nu fast-food, clar lucru. Ți-ai luat un ceai, o salată la cutie și o chiflă, apoi ai mers într-un colț unde semnalul wi-fi era mai bun, mâncai și îți sunai toți prietenii pe skype să te jelui de ce ți-au făcut nesimțiții ăștia de unguri, eh, compania mamei lor.

Îmbarcarea spre Budapesta a avut loc pe la ora șapte și ceva, seara, și ai ajuns la destinație cam în jur de nouă. Cauți terminalul unde este biroul companiei buclucașe. Ei te așteptau. Îți spun că vei sta la hotelul aeroportului, care e la 10 minute de mers cu mașina de acolo, vei avea voucher pentru cină și dejun și, evident, ți se pune la dispoziție un taxi care să te ducă la hotel și să te aducă la aeroport. Cu viza nu vei avea probleme, îți vor da o scrisoare pentru cei de la vamă unde vor explica totul.

Mi-nu-nat! Mașina a sosit. Șoferul, cu o mutriță tare simpatică, îți ia valiza și o pune în portbagaj. Pe drum te întreabă ce ai pățit și, printre multe alte vorbe pe care le poți spune în decurs de zece minute, îți propune să-ți arate orașul de noapte. Hmmm, provocatoare propunere. Îl privești șiret pe sub gene. El continuă să turuie. Îți spune că peste o oră va fi în fața hotelului, tu să ieși când vei fi gata. Îi zâmbești și îi spui că în timp ce vei sta în cadă te vei gândi ce să faci.

Ai intrat în cameră, e enormă. Te-ai aburit, apoi te întinzi pe canapea pentru zece minute. După care mergi la restaurantul de la parter să iei cina. Ai păpat o supă cremă, conopidă prăjită în ou și orez cu legume. Te uiți pe geam, mașina te așteaptă în fața hotelului. Ți-ai băut sucul de grepfrut și îi mulțumești chelnerului, un bătrânel drăguț și rotunjel, pentru deservire. Ieși în pragul hotelului. Iese și el din mașină și îți deschide portiera din spate. Ați mers pe podul cu lanțuri, ați trecut pe lângă palatul regal, în piața eroilor. Ți-a povestit despre tot ce te înconjoară, iar tu, fără să vrei, ți-ai amintit despre taximetristul din piesa Vanessei Paradis, care știa despre tot ce mișcă în orașul lui.

L-ai rugat să oprească să vezi mai bine Palatul Parlamentului. Ce clădire extraordinară! Iar alături Dunărea se zbenguia între maluri… Cum căscai gura și admirai arhitectura și turnulețele, simți cum mâinele lui se fac inel în jurul taliei tale. Îți întorci privirea peste umăr, iar el profită de mișcarea ta și îți fură din buze. A urmat o pauză, după care ați urcat pe bancheta din spate.
Dimineața a intrat cu forța în camera ta de hotel. Razele soarelui, ca niște nesimțite, au dat și ele buzna. După ce ți-ai pregătit bagajul cobori la parter să iei micul dejun. Ți-ai făcut un ceai negru cu lapte, ai întins grijuliu unt pe două felii de pâine, iar în farfurie ți-ai pus niște legume și fructe proaspete și, neapărat, ciuperci delicioase la grătar. Ai ieșit la terasă, soarele e atât de tandru, iar în jur e o lumină galbenă și caldă. Sorbi din ceai și muști pe rând, din pâinea cu unt, apoi din ciupercile cărnoase și suculente.

Mașina te-a dus la aeroport, peste patru ore erai deja acasă.