Corectitudinea este punctul său forte, iar marele succes îl consideră multele cărți pe care le-a lecturat până acum – vorbim despre Iurie Bădicu. A făcut, pe rând, medicină, administrație publică și economie, scrie muzică și versuri, apără drepturile de autor în Republica Moldova, a fost și impresar, blogger, iar acum e un manager de succes. Iurie declară că pe toate le face cu multă dăruire de sine, iar ce îi lipsește cel mai mult aflați din interviul de mai jos. Iurie, tu nu trebuie să te mai prezinți, numele vorbește deja pentru tine, a fost greu până să ajungi la acest lucru?
Nu trebuie să spun că a fost neapărat greu, s-ar supăra soarta pe mine, a fost interesant, uneori exagerat de captivant. Iar acest lucru nu face decât să mă bucure, am luat o lecție din fiecare succes și, mai ales, din fiecare eșec pe care, întotdeauna, mi l-am asumat.

Ai încercat și profesat până acum în diverse domenii, în care te regăsești cel mai bine, ce ai vrea să mai încerci?
Nu stai prea mult într-o funcție dacă nu îți place, asta e sigur. Cert e că îmi place tot ce am făcut și nimic nu aș schimba, pentru că orice decizie referitoare la cariera mea a fost gândită la rece și bine analizată înainte să trec la acțiune. Mi-aș dori să fiu regizor TV și aș încerca cu plăcere chiar și rolul de producător de show-uri specifice, de news-uri, nu neapărat televizate. Iar eu, dacă îmi pun un scop, lucrez cu mare seriozitate pentru îndeplinirea lui.

Te vei mai întoarce la producție muzicală, ori acest capitol e deja istorie?
Nu am lăsat acest domeniu definitiv, mai produc și acum, doar că în calitate de autor de muzică și versuri. Aștept cu nerăbdare duetul formației Akord cu Anastasia Lazariuc, sper mult să placă publicului. Eu nu voi înceta să produc… piese, idei, concepte, etc. Niciodată.

 

Rămânem tot la artiști, pentru cine ți-ai dori să mai scrii piese?
Nu am prea refuzat colaborări, dar nici nu mi-am propus să mă laud cu liste interminabile de piese ori artiști care îmi cântă creația. Vreau doar să produc ceva de calitate, care ulterior să fie apreciat. Mi-aș dori să scriu pentru Nicu Țărnă, îl apreciez mult, iar stilul Gândul Mâței este o provocare interesantă pentru mine. Mi-ar plăcea o colaborare și cu Cristina Scarlat, are un timbru deosebit și cred că se potrivește unor creații pe care le am în gând de ceva vreme.

Ți-ai propus să scrii doar șlagăre? Cum și când vine muza? Cum îți dai seama că acesta e un hit?
Eu nu am scopuri de genul acesta, pentru că, repet, nu scriu câte un MP3 pe noapte (râde). Este foarte important să reușesc să identific corect interpretul piesei, să-i potrivesc haina timbrală corectă, să fie o orchestrație de calitate, iar atunci șansele piesei de a fi hit sunt mari. Mizez mereu pe cântece cu sens, cu vers, cu destinatar, melodioase și pe voci bune, potrivite acestor piese.

 

La ce etapă este ORDA și cum va funcționa pentru a-i satisface pe artiști?
Pot numi etapa ,,autonomie locală,,. S-au reușit mai multe lucruri în domeniul dreptului de autor în ultima perioadă, să zicem – carul a fost urnit din loc: E vorba de votarea noii legi, nr. 139/2010; Demonopolizarea domeniului, au apărut mai multe Organizaţii de Gestiune Colectivă (OGC), care asigură respectarea drepturilor titularilor; Crearea Uniunilor de Creații (UIP); Transparentizarea domeniului, iar aici mă refer la apariția sistemului automatizat de monitorizare a conținutului difuzat pe radio și TV, Media Forest Moldova. Apoi consider un succes ridicarea cotei televiziunilor pentru producția autohtonă de la 20 la 30%, dar și atingerea cifrei de 32% în respectarea de către majoritatea posturilor de radio și TV a difuzărilor cotei stabilite de Consiliul Coordonator al Audiovizualului pentru producția muzicală autohtonă. Se discută în presă, la TV și radio tot mai mult despre asta, dacă îmi puneți acesta întrebare, pentru mine deja este un succes, de aceea, începând cu 1 mai 2013, mă ocup deja de altceva decât ORDA (Oficiul Republican al Dreptului de Autor). Sper ca de aici încolo Agenția de Stat pentru Proprietate Intelectuală (AGEPI) și Comisia Parlamentară de profil se vor isprăvi cu domeniul picant al dreptului de autor. Era important ca cineva să implanteze acest virus al dreptului de autor și la noi în țară!

 

De fapt, cum se câștigă în Moldova din muzică?
Slab, puțin, rău – nu știu dacă mai sunt și alte calificative. Iată de ce interpreții continuă să cânte pe la petreceri private, să facă muzică foarte comercială, să se orientează către piața externă și să mai aibă, pe lângă muzică, și alte job-uri.

Vorbeai o dată de un concert de autor, mai e în planuri, pe când?
Da, îl mai visez. Cred că în 2016 voi pune deja biletele în vânzare, asta de îndată ce voi deveni președinte (râde).

 

Cât de des te prind ai casei pe acasă? Ai timp suficient pentru ei?
În fiecare zi am agenda destul de plină, lucrez uneori și mult după miezul nopții, dar pot spune cert că tot timpul meu liber este dedicat exclusiv familiei. Ar trebui poate să-mi mai fac ceva vreme pentru ei, fiul îmi solicită tot mai mult ajutorul în problemele lui de joacă, iar pentru mine este o plăcere să fiu cel mai așteptat expert al lui.

Opt ani lângă un om drag, care e secretul?
Nu cred că e secret, e valabil pentru multe familii care au ajuns și la 18, și la 28, și la 38 de ani împreună. Încrederea reciprocă, pasiunea, stima, respectul sunt valori care derivă din dragoste, iar o familie trainică anume pe ele se ține.

 

Ce le lipsește femeilor din Moldova, cum ți-ar plăcea să le vezi?
Păi, ca oricărui bărbat, cred că goale (râde). Cel mai mult, însă îmi doresc ca femeile să fie promovate tot mai mult la posturi de conducere, în funcții cheie, în administrație, în afaceri, în politică, și nu doar de dragul unui număr care trebuie să figureze sau a experților internaționali care vin să evalueze aceste aspecte.

Unde și cum te vezi peste vreo zece ani?
Cea mai grea întrebare de până acum, dacă era prima, la sigur mă înglodam… Poate nu sunt prea original, dar eu mă văd în țara mea, mă văd muncind, sper să fiu și sănătos, și, desigur, alături de cei dragi. Dacă voi fi implicat, cumva, în politică, atunci să știți că voi fi bolnav, rău de tot! (zâmbește).