Summitul Comunității Politice Europene va avea loc pe 1 iunie la Bulboaca, Anenii Noi, iar 44 de lideri și-au confirmat prezența la eveniment. Decizia de a organiza Summit-ul Comunității Politice Europene la o vinărie a fost luată din respect pentru sectorul vinicol care a rezistat embargourilor și multiplelor crize care au lovit Republica Moldova. 

sursa imaginii: Castel Mimi

În contextul evenimentului de amploare care v-a avea loc în satul Bulboaca din raionul Anenii Noi, am decis să vă prezentăm un scurt istoric al localității.

Satul Bulboaca a fost atestat la data de 4 iunie 1711. Unul din cele mai mari sate de prin părțile Anenilor Noi, Bulboaca, situat la 8 km de acest oraș și la 46 de km de Chișinău, în secolele trecute se pare, a avut altă denumire, dar la prima atestare, 4 iunie 1711, purta și calificativul Bulboaca tătărească. Probabil, din cauza că mai existau două Bulboci, una din părțile Hotinului și alta nu departe de Soroca. Tătarii trăseseră hotar pe alături, despărțind localitatea de Țânțăreni, cu denumirea veche Luțeni.

În moșia satului era, probabil, un câmp liber, o pășune sau o toloacă, pe aici ca și prin alte locuri pășteau turme de animale sălbatice, se opreau din când în când cete de războinici nomazi, venite din stepele asiatice. Pe moșia satului Bulboaca s-au pătrat 9 movile funerare. Ere reprezintă monumente ale istorie străvechi a Moldovei, conțin informații depsre relațiile dintre băștinași și nomazii de câmpie. În 1959 lângă localtiatea actuală a fost găsită ocazional o comoară numismatică.. Câte monede au fost inițial nu se știe. Dar s-au păstrat 3 exempalre de aur, emise de Prusia, la 1587. Aflăm, satul și pe harta lui Dimitrie Cantemir, dar și pe cea a statului major al armatei ruse pe timpul războiului ruso-turc din anii 1768-1774. După ce pe la începutul sec XIX tătarii au fost siliți să plece, Imperiul Rus n-a restabilit drepturile băștinașilor asupra moșiei, mai mult, a luat-o în proprietatea statului sub pretext cum că a fost proprietate tătărească, cucerită de armata rusească. Documentul de la 30 ianuarie 1803, scris la cancelaria sdomniei Moldovei și semnat de domnitorul Alexandru Moruzi cu privire la această moșie, nu le-a fost celor sărăciți.

Conform recensământului din anul 1812, în sat erau 32 de gospodării, 2 slujitori de biserică. Dintr-un alt recensământ, făcut în 1817, aflăm că moșia satului Bulboaca era dată generalului Catargiu pentru serviciile aduse celor care ne cotttropiseră țara. În sat erau deja 52 de gospodării țărănești, localitatea avea preot creștin ortodox diacon, dascăl, biserică din 1797, construită pe locul alteia mai vechi.
La 1827 aceleași familii de țărani, cu același preott, stăpâneau vii și lviezi pe Valea Cașcaval, a cărei denumire era respectată și de tătari. Aceste familii aveau 61 de stupi de albine, 74 de cai și ceva mai multe vite cornute mari și oi.
Vechea biseircă, deși încă bună și trainică, devine neîncepătoare și în 1850 începe construcția unui locaș mai mare. Între timp boierii Miller și Plaghino devin stăpâni pe o parte din moșie. La împroprietărirea făcută deguvernul rus în 1868 țăranilor le revin numai 1956 desetine de pământt, iar în 1886 le rămăsese doar 1581 desetine. Satul crescuse: în 1860 avea 73 de gospodării, iar în anii 1870 – 107 gospodării cu 261 de bărbați și 229 de femei.
Satul avea o casă de dormit, un fel de hottel, care până la darea în folosință a căii ferate Chișinău-Odesa a însemnat o adevărată năpastă pentru locuitori, pentru ca aici poposeau convoaiele de arestați. Greutăți și inconveniente le cea și poșta cu cai, care transporta călători, oficialități ale Imperiului Rus dinspre Tiraspol spre Chișinău și invers. După anul 1871 situația se mai schimbă – s-a desființat poșta cu cai, s-a lichidat casa pentru arestați.
Dup recensământul din 1904 în Bulboaca se socoteau 142 de case, populate de 884 de oameni. Lucrarea pământului era principala lor îndelitnicire. În anul 1905, în Bulboaca apare prima moară. În 1908 se deschide un spital cu 4 paturi. Paralel cu școala-internat în 1905 își reia activitatea școala parohială bisericească, în care se înscriu 52 de băieți și 9 fete din localitate.
Populația satului se îndelitnicea tot mai intens cu creșterea viței de vie, noua ocupație fiind strâns legată de numele proprietarului de pământ Constantin Mimi, care avea o moșie mare și în în satul Ursoaia din județul Tighina. Pe la sfîrșitul anilor nouăzeci el primise ca moștenire pământuri noi, care se aflau și în Bulboaca.

Constantin Mimi absolvise o școală agricolă din Rusia. Întorcându-se acasă și primind noua moștenire, a decis să cultive pe aceste pământuri vița de vie. Cum strugurii urmau să fie prelucrați, pune temelia primei secții de vinuri, îndeletnicire căreia i-a fost fidel până la moarte.


În anul 1923 Bulboaca avea 672 de bărbați și 687 de femei. Descreșterea acestor indicatori se explica, pprobabil, prin condițiile nefavorabile ale primului război mondial și prin valurile roșii ale mișcărilor bolșevice, prin diferite epidemii și ani secetoși. În sat funcționa moara cu aburi a lui Fridrih Totliba, 2 cariere de piatră, o fabrică de cărămizi și secția de vinuri a lui Constantin Mimi. Economia localității capătă o nuanță industrială. Secția de vinuri era deja o adevărată fabrică de vinificație, deoarece s-a construit o clădire mare, din patră de la Chirca, clădire care se folosea în același scopuri și la hotarul dintre mileniul II și III. La fabrica lui Constnatin Mimi munceau permanent 12 oameni, iar în vie la anumite operații erau angajați până la 40 de oameni. Prelucrarea strugurilor se făcea manual, iar vinul se punea la păstrare în butoaie speciale.

Boierul Mimi își face în 1907 casă de lcouit în Bulboaca și se stabilește aici cu traiul. Vița-de-vie, însă, în 1906 suferă de o boală și boierul o vede reînnoită abia în anul 1915. În anul 1918 muncitorii primeau lunar câte 300-400 de lei pentru ziua de lucru de 14-16 ore. Constnatin Mimi moare în anul 1935.
Sunt atestate și unele date despre desfășurarea învățământului în Bulboaca. În 1926 școala avea 7 învățători și 153 de elevi.
În sat se ăntoarce și fiul lui Mimi, emigrat în România, cu gândul să-și reia în stăpânire fabrica de vinuri, dar în încăperile fostei fabrici este organizat un lagăr de concentrare. Din război nu se întorc acasă zeci de bulboceni. Apoi satul se mai rărește în urma foametei din 1946-1947 și a deportărilor din 1949.


Odată cu reluarea coelctivizării s-au întemeiat câteva colhozuri, care până la urmă au fost comasate în în s-zul fabrica Bulboaca., ramura principală rămânând viticultura. Fabrica de vinuri și-a reluat activitatea. Pe teritoriul ei se mai păstrează o fântână săpată încă de Constantin Mimi și clădirea ridicată de acesta. Fabrica este modernizată, are secții noi de prelucrare a strugurilor și de psătrare a vinului. E înalt apreciatt vinul „Alb de Bulboaca”, distins cu medalia de aur. Se îmbuteliază aici și lichior. Dar țăranii nu neglijează nici agricultura, pomicultura sau legumicultura.
Combinatul agroindustiral „Bulboaca” includea în ultimul deceniu al secolului XX fabrica de vinuri cu 500 de muncitori, 4 brigăzi de viticultori, 3 birgăzi de tracotriști, un parc auto – în total peste 900 de muncitori. În sat funcționau și alte fabrici.
După război în sat funcționa școala de 7 ani. Învățau 210 copii, instruiți de 10 învățători, inclusiv 2 cu studii superioare, 3 cu studii medii și 5 cu studii medii incomplete. În anul 1950 școala a fost reorganizată în școala medie. La sfârșitul secolului XX școala se afla în clădirea nouă, încăpătoare, avea 950 de elevi, instruiți de 50 de profesori, majoritatea cu studii superioare. Școala are o mare biblitoecă pentru copii cu un fond de cărți de peste 20 000 de volume.
La 1 ianuarie 1999 satul avea 6200 de oameni, care locuiau în 2570 de gospodării.

Legenda satului Bulboaca
Există mai multe legende despre etimologia denumirii satului Bbulboaca. Aici rîul Bâc, pe vremuri bogat în apă, forma niște vârtejuri foarte adânci – bulboace, de unde și a provenit denumirea satului. Se mai zice că aici s-a înecat o fată, căreia părinții nu i-au dat voie să se mărite cu flăcăul drag. Pe locul acela, cică, tott timpul ieșeau bulbuci, denumirea satului fiind un derivat al acestui cuvânt, adică bulbuci – bulboci, Bulboaca.

 

Sursa informației: Localitățile Republicii Moldova, volumul 2. Cartea a apărutt la Chişinău : Agenția Naț. de Presă ”Moldpres”, în anul 2000 și are 590 pagini și ilustrații.

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: