Mariana Tacu este o tânără din Republica Moldova care se distinge prin carismă și ambiția de a realiza lucruri frumoase. A fost profesoară la Universitatea de Stat din Moldova mai bine de patru ani, iar acum a reușit să obțină o bursă de doctorat la Universitatea „Alma Mater” din Bologna, Italia, prin intermediul programului Erasmus. Susține că aici se simte bine, este o experiență de nedescris, dar ce va face după finalizarea programului de studii, afli în continuare:
– Povestește-ne, ce te-a adus aici?
– Dorința de a crește din punct de vedere profesional, de a trăi noi experiențe, de a descoperi ceva nou. Acel „ceva” pe care îl sesizezi doar atunci când interacționezi direct cu persoane ce vorbesc o altă limbă, au o altă cultură, istorie.
M-a tentat ideea de a studia în cea mai veche instituție de învățământ superior din Europa – Universitatea „Alma Mater” din Bologna, care a fost fondată în anul 1088. Iar programul „Erasmus Mundus External Cooperation Window”, datorită căruia sunt aici, oferă oportunități reale studenților de a depăși anumite bariere de comunicare, afirmare și nu numai.

– Cum arată o zi obișnuită pentru tine, când mergi la ore?
– De fapt, pentru mine, zilele în care merg la ore se transformă în zile neobișnuite. Pentru că un program de studii de doctorat se axează mai mult pe cercetare individuală și nu se încadrează în anumite standarde.

De obicei, cursurile se desfășoară în a doua jumătate a zilei. Seminarele sunt diverse, planul de activitate este construit astfel, încât acoperă o gamă largă de interese. Tradiția organizării sistematice a întâlnirilor doctoranzilor cu profesori din alte țări, precum Marea Britanie, Elveția, Olanda, Franța, a fost pentru mine o surpriză plăcută. Astfel, poți compara nivelul de predare, poți identifica asemănări și diferențe, aspecte pozitive și negative ale sistemelor de învățământ, gradul de cercetare a anumitor teme într-un domeniu și în viziunea mai multor specialiști.

– Acasă ai lucrat în mediul academic și îl cunoști bine. Cum ți se par profesorii de aici?
– Adevărați profesioniști, oameni care știu să-și facă meseria așa încât nu riscă să dezamăgească studenții de alegerea făcută. Ei știu să se reinventeze prin felul de a fi, prin detalii ce evidențiază compatibilitatea lor cu domeniul pe care îl reprezintă.

Personal, am frecventat seminare ținute de pofesori precum Umberto Eco (la ocazii speciale), Marcello Soffritti, Carlo Arrigo Umiltà, Claudio Minca, seminare ce mi-aș fi dorit să dureze mai mult decât două – trei ore, și asta datorită modului în care prezintă anumite lucruri, fapte sau fenomene.

– Ai predat timp de 4 ani la universitate. Există diferențe între metodele de predare în Moldova și Italia?
– La noi aspectele de bază sunt considerate partea teoretică și apoi vine cea practică. În schimb, aici, în majoritatea cazurilor totul este prezentat de la un nivel aplicabil, fapt ce suscită interes din start, oferă indicii și prezintă o finalitate care predispune un revers pentru a afla de unde a început.

În general, nu există diferențe semnificative. În particular, acestea sunt create de modalitățile de predare selectate de către fiecare profesor (ceea ce este valabil pentru ambele țări): modul în care știe să capteze atenția, să creeze o atmosferă dinamică și să transmită cât mai multă informație într-un timp cât mai scurt. Toate acestea, bineînțeles, în funție de domeniu și obiectul de studiu.

Ce aspect al procesului de învățământ de aici crezi că ar putea fi implementat și în RM?
– Categoric și cu mult optimism afirm că ar putea fi implementat tot ceea ce este constructiv (în acest sens, țin să evidențiez: implementat, nu adaptat), tot ceea ce oferă libertate în alegerea disciplinelor.

Obținerea creditelor conduce la rezultate pozitive și, inevitabil, la satisfacerea necesităților intelectuale ale studenților. Un exemplu elocvent în acest context îl reprezintă cursurile interdisciplinare pentru studenții de la masterat și doctorat. Procesul de la Bologna oferă aceste posibilități, iar avantajul nostru este că și la noi se studiază conform acestui proces.

– Cum sunt colegii tăi, studenții italieni, prin comparație cu cei de acasă?
– Deschiși, sociabili și foarte liberi, în timp ce la noi studenții încă luptă pentru acest gen de libertate. Spontaneitatea, capacitatea de adaptare în anumite situații, ușurința cu care reușesc să-și expună punctul de vedere, să aplice în practică anumite idei nu conduc decât la originalitate, inventivitate și încredere. Nivelul la care sunt tratați și raportul profesor – student sunt diferite comparativ cu cel de la noi. Se știe că în Moldova studenții de la universitate continuă să fie tratați ca la școală sau liceu.

– Care sunt planurile tale de viitor: vrei să rămâi aici sau să revii în țară?
– Aș rămâne aici doar pentru o perioadă scurtă – în condițiile în care aș avea posibilitatea de a aplica în practică cunoștințele teoretice acumulate. Astfel, mi-aș confirma că se poate. Aș acumula experiență în alt mediu decât cel academic.

Revenirea în țară pentru mine înseamnă revenirea acasă, acolo unde am crescut, am studiat, am lucrat; unde avem multe de făcut și din proprie experiență știu că se pot face multe lucruri frumoase.

Lucrând în calitate de lector la Facultatea de Jurnalism a Universității de Stat, am cunoscut tineri extraordinari cu idei inovatoare și originale. Mulți studenți care au avut parte de experiențe în străinătate, odată întorși în țară, încearcă să implementeze ceea ce au văzut bun și consideră productiv, pentru mine aceasta este o confirmare că lucrurile pot fi cu adevărat schimbate în sens pozitiv.

Interviu realizat de Viorica Radu, Bologna (Gazeta Basarabiei)

Distribuie articolul: