Universitatea Deusto. Dacă toti profesorii de limbi străine erau la fel de corecţi şi carismatici ca Francisco, buclucul lingvistic al turnului Babel ar fi fost soluţionat cât ai clipi. Asta mi-am zis după primele ore de limbă spaniolă, în care am reuşit să-l observ pe domnul Soguero în câteva ipostaze profesionale.

Mare i-a fost surprinderea profesorului să afle că majoritatea studentelor sale o constituie „frumoasele poliglote din Moldova”. Expresia elegantă a feţei trăda admiraţie. A durat ceva timp ca sa înţeleagă cum stau lucrurile în ţăra Moldovei, dar auzind povestea noastră, a promis că va merge neapărat să o descopere.

Cât despre colegele din Moldova, le-am clasificat în două categorii. Cu Silvia Moşneaga şi Irina Ungureanu am ajuns să împărtăşesc gândurile, grijile si stresiunile. Cu Elena Moraru şi Victoria Rudi — facturile, secretele şi certurile vecinilor. Probabil în alte împrejurări, peste vreo duzină de ani, vom avea de împărţit şi amintiri condimentate cu replici în spaniolă.

Toate laolaltă, reuşim să mai împărţim frăţeşte atât oportunităţi şi dificultăţi inerente unui student moldovean în spaţiul european, cât şi seriale de mămăliguţă cu brânză de oi şi iaurt grecesc pe post de smântână, alături de fripturica de pui şi paharul de vorbă. Stropite cu Sangre de Toro ori bunişor de-acasă, orice discuţie învie şi apare un registru firesc de întrebări: „Ce fac după ce termin studiile?” „Revin în Moldova?” „Când şi, mai ales, cum?”

După lungi dezbateri, chiar şi magia mamei Omida nu ne-ar ajuta să răspundem la aceste întrebari. Cu cât mai multă carte, cu atât mai departe de… certitudinea viitorului. Şedinţele noastre neoficiale şi un pic de outsourcing pe Facebook îmi reconfirmă că nebănuite sunt căile Domnului şi, în definitiv, nu atât de diferite căutările omului: exact aceleaşi întrebari sunt pe locul întâi în clasamentul întrebărilor pe care şi le pun prietenii mei masteranzi şi doctoranzi în SUA, Belgia si Franţa. În plus, la fiecare revenire acasă, se găseşte cel puţin un vameş care să te întrebe dacă mai revii după ce termini studiile.

Actualmente, răspunsul meu sincer la această întrebare ar pune în gardă orice om de bună-credinţă, care ar avea serioase îndoieli în privinţa integrităţii gândurilor mele. Cum să vrei să revii când toţi vor să evadeze? Unicul factor previzibil în toată ecuaţia mea numită străinătate e că şi într-un caz, şi în altul, voi avea nevoie de mult, mult curaj şi capacitate de sacrificiu.

P.S. Dacă domnul profesor Soguero ajunge în Moldova, vă rog mult să-l găzduiţi bine şi să-l convingeţi de faptul că Moldova are viitor.

PPS: În articolul următor veţi afla cum se distrează tinerii din Bilbao şi studenţii Erasmus, cât costă o noapte de chef şi ce înseamnă Calimocho.

Distribuie articolul: